Pentru mine Adrian Păunescu înseamnă un strop din tinereţea mea.Prin poeziile lui batea un vânt uşor de libertate şi de rebeliune.Se găseau destul de greu în librării. Câd le găseam le cumpram şi le citeam cu nesaţ.

Vestea că în oraşul va veni cenaclul Flacăra a electrizat pe toată lumea.Cu copii în spatele taţilor am mers la eveniment pe un stadion unde cântam şi dansam împreună cu folchiştii lui Păunescu.
Este una dintre cele mai electrizante amintiri din acea vreme.
L-am iubit pe Adrian Păunescu pentru versurile sale şi pentru vulcanul de energie pe care o degaja.Nu am mai întâlnit pe nimeni asemenea lui.

Nu mi-a plăcut că după 1989 în loc să se dedice numai scrisului a intrat în politică.
Cred totuşi că Dumnezeu îl iubeşte mult şi prin suferinţele pe care i le-a dat din plin îi va dărui mântuirea.

Să ne rugăm pentru sănătate lui căci pierzându-l vom pierde un mare artist şi poet, iar societatea în care trăim este din ce în ce mai săracă în valori .