Citat:
În prealabil postat de Daniel777
Cand ai uitat,nu e pacat,iar cand ai mancat cu voie,acela e pacat.
Trebuia sa refuzi ciocolata,stiind ca ti-ai adus aminte de post.
Altadata asa sa faci :)
|
Foarte corect răspuns. Intenția este totul. Dacă uităm că e zi de post, nu e nimic grav. Dar, deîndată ce Spiritul Sfânt ne trimite harul aducerii aminte, suntem legați de obligația gravă de a-l ține.
Să presupunem că mi-au plăcut niște butoni de cămașă a unui coleg, deși erau dintre aceia de doi lei, din Obor. Am hotărât să-i iau eu, că el are mai multe perechi.
Este un furt mic. Materie mică, păcat mic.
Da, numai că, ajuns acasă, m-am uitat mai bine la ce butoni am dosit în palmă. Ceea ce părea sticlă ordinară, face acum ape în lumină. Îi verific și taie sticla. Ca să vezi ! Am două diamante de mare preț ! Ce noroc, acuma chiar că nu am să-i înapoiez colegului meu. Nici nu aș avea cum, dacă i-aș spune că i-am luat crezând că sunt de sticlă, nu m-ar crede. Este acesta un păcat de moarte ? Desigur. Dar când a fost consumat el? Nu prima dată, când am luat butonii despre care credeam că sunt de sticlă. Ci când am realizat valoarea bunului furat și nu l-am dus înapoi.
Dar foarte instructiv este să luăm și exemplul invers. Să presupunem că, văzând niște butoni cu splendide diamante la un coleg de-al meu, pe care le-aș putea vinde și aș lua banii de pe multe salarii, m-am decis să-i dosesc și să plec cu ei.
Ajuns acasă, constat că am avut un teribil ghinion. Ceea ce eu am crezut că va fi rezolvarea grijilor mele bănești, se dovedește a fi nu diamant, ci sticlă nenorocită. Așadar, am riscat pentru doi butoni de sticlă !!
Este acesta păcat de moarte ? Da. Nu prin valoarea a ceea ce am furat, ci prin intenția mea. Iată cum, ca regulă generală, intenția păcatului prevalează asupra materiei păcatului. Desigur că această regulă generală are și excepții. Despre ele, cu altă ocazie. Nu este frumoasă teologia morală ?