La noi, în Biserica Catolică, acest comandament se enunță foarte simplu: fără munci servile în zile feriale.
Zile feriale, adică zile de sărbătoare: Duminicile și cele câteva zile (10 pe an ?) care nu cad Duminica și sunt zile de obligație (adică impun participarea credinciosului la Sf Liturghie)
Munci servile, adică acele munci care, în trecute timpuri, se obișnuia a fi făcute de sclavi.
Nici vinerea nu e zi ferială, ci, dimpotrivă, zi de post. Postul merge foarte bine împreună cu munca. Desigur, excepție ar fi Vinerea Mare, care, deși este culmea postului, este zi ferială.
Nici spălatul la mașină automată nu este activitate servilă. Să fim serioși. Călcatul, da, se încadrează la muncă servilă. Când se va inventa un aparat care să calce automat nu va mai fi astfel.
O mică clarificare privind muncile servile: prin definiție, nu sunt munci făcute din plăcere, ci din obligație. De exemplu, pentru un țăran, a cosi iarba este un lucru pe care îl face din obligație, ca să își întrețină familia și gospodăria. Pentru mine, orășean gras, datul la coasă nu este muncă servilă. Pur și simplu, în loc să merg la sala de fitness, merg la cosit. Și, gândindu-mă la cât aș fi dat pentru o ședință de fitness, îmi iau o bere, că doar e Duminică, am cosit și caloriile trebuie puse la loc, nu ?
Consecința acestui fapt este că același lucru, și anume datul la coasă, dacă ar fi făcut Duminica (dar nu vinerea) de către un țăran ar fi un păcat, pe când dacă este făcut de mine din plăcere, nu este păcat.
Last edited by Mihnea Dragomir; 12.06.2011 at 19:41:33.
|