Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam încă din tinerețe că îi va înmulți seminția, și totuși patriarhul a așteptat ani de zile până i s-a împlinit făgăduința. Abia la vârsta de 80 de ani, când Avraam era bătrân, iar Sara era și stearpă din fire, a venit Dumnezeu la stejarul Mamvri, vestind nașterea unui copil. S-ar putea pune o îndreptățită întrebare: De ce Dumnezeu nu i-a dezlegat stârpiciunea Sarei la tinerețe, ci tocmai la adânci bătrâneți? Răspunsul îl putem găsi în faptele concrete ale vieții de toate zilele. (...)
Toată lumea știe – și medicina o confirmă – că atunci când părinții se află într-un exces de forță vitală, într-o beție a simțurilor, târâți într-un drăcesc concert de patimi și nelegiuiri, copilul zămislit într-o astfel de stare apare pe lume insensibil la tot ce este spiritual și divin în lume.
Și invers: dacă părinții petrec vremea în îndeletniciri pioase, în post și rugăciuni, dacă se abțin de la patimi și excese păcătoase și, mai ales, dacă se roagă lui Dumnezeu pentru viitorul lor copil, dacă, în sfârșit, îl închină lui Dumnezeu, atunci ambianța duhovnicească a Duhului Sfânt se sălășluiește și se întipărește în pasta maleabilă a copilului, lăsând în sufletul lui cele mai bune, mai frumoase și mai sfinte înclinări.
(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace. Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 70)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|