[Jane Says]

Sa fie microfoane, sa fie mai multi preoti, sa fie cate-or fi numai sa fie :) (citisem intr-o revista anul trecut ca la un moment dat Liturghia se va lua de la noi, asa ca mereu cand vad bisericile pline de oameni ma gandesc ca poate-poate o mai lungi Dumnezeu timpul).

Legat de microfoane si statii: cea mai frumoasa slujba de Inviere am auzit-o datorita unui sistem audio BETON care a facut ca vocea parintelui si a cantaretilor (nu cor laic) sa razbata in tot orasul, peste vai, dealuri, mari si tari. Era foarte politically incorrect sa faca ortodocsii atata taraboi, imi imaginez, era un moment foarte delicat pentru cei de alta religie care poate ar fi vrut sa doarma la ora aia din noapte.

Insa a fost ATAT DE FRUMOS. Nu-mi vine in minte decat cuvantul SLAVA, si-asta cu litere mari, incercand sa descriu slujba si cat de tare si de limpede s-a auzit. Nu se-auzea nici musca in afara cantarilor, pana si adolescentii care se-adunasera gura-casca (bine ca s-au adunat si aceia, ceva tot s-a miscat in ei) au fost redusi la tacere de maretia momentului. Aveam impresia ca Iisus Hristos nu doar ca Inviase, dar ca inviase _atunci_ si noi eram primii oameni care aflam.

Si alta experienta cu microfoanele am avut la o Liturghie cand s-au auzit rugaciunile spuse-n taina in altar, suprapuse peste cantarile stranei, duios ca un poem. Nu indrazneam parca nici sa mai suflu, auzindu-le.

Cred ca e loc pentru toti sub soare, si pentru bisericute de lemn, mici, in care Isus Hristos e tainic si bland, si pentru biserici bizantine impunatoare, cu mai multi preoti slujitori, care sa ilustreze slava Pantocratorului.