In vara care tocmai a trecut, am reusit sa ajung la Ramet. O atmosfera binecuvantata, caldura in inimi, atmosfera de rugaciune. Am ajuns acolo dupa-amiaza si eu aveam de ales intre masa de seara la manastire si rugaciuni la moastele Sfantului Ghelasie. Am preferat sa stau langa moastele Sfantului Ghelasie. Nu-i dadusem pana atunci importanta, nu stiam aproape nimic, spre rusinea mea, despre acest mare sfant al romanilor. Dar pur si simplu nu ma puteam indeparta de racla Sfantului.

A urmat slujba de seara, iar a doua zi am plecat mai departe. Apoi am citit acatistul Sfantului, dar, vizitand si alte obiective turistice, am uitat de Sfant. De atunci, insa, Acatistul Sfantului mi-a ramas in geanta si ori de cate ori am intentionat sa-l scot si sa-l pun in biblioteca, intalneam pe coperta carticelei privirea blanda a Sfantului care care parca-mi spunea: ,,Ia-ma cu tine.''

In aceasta saptamana, am vrut de asemenea sa mai scot din geanta ceea ce prisosea. Din nou, aceeasi poveste. Am pus Acatistul Sfantului in geanta, apoi l-am scos si l-am citit cu luare-aminte. ,,Inca un sfant pe care-l indragesc!'', mi-am spus.

Asa ca as dori sa aflu mai multe despre acest Sfant care a facut atatea minuni de-a dreptul uimitoare.