Adevărat ai spus că abstinența nu este normală. Dar asta din cauză că depășește normalul, e suprafirească. Și tocmai în putința asta de depășire a firii stă superioritatea omului față de animal.

Însă avem și libertatea de a nu răspunde chemării mai înalte din noi și de a rămâne la nivelul animalic sau chiar mai jos. De altfel, dacă nu tinde către cele înalte, viața omului va fi tragică, pentru că va căuta, fără să reușească, să se întoarcă la animalitatea simplă, inconștientă, care nu dă dureri de cap, probleme de conștiință. Însă nu va putea niciodată să fie un animal fericit. Va trebui întâi să-și ucidă conștiința - care noi credem că este chipul lui Dumnezeu în sufletul nostru, imprimat pentru eternitate, de nedistrus.
E mai productiv să o iei în considerare și să încerci să te împaci cu ea.