Si mie imi pare uneori ca tehnologia schimba cumva "gustul" sau "farmecul" unei slujbe. Dar daca stam sa ne gandim mai bine, nu ar trebui sa ne impiedice in nici un fel acest lucru.
Ce ar fi sa ne imaginam ca biserica sa fi refuzat tiparul atunci cand a aparut? Sau fotografia, sau informatia digitala, sau atatea si atatea. Ele nu sunt rele in sine si nici bune. Scopul in care le folosim poate fi gresit.
Eu am fost si sunt atat de bucuros ca avem Trinitas TV (nu, nu fac reclama nimanui), ca in sfarsit gasesc si eu un loc unde pot sa ascult discutii si opinii pe teme care ma intereseaza, fara a fi presarate cu innoiri "in duh", cum adesea gaseam la radio Speranta sau Vocea Evangheliei. Sa refuz televizorul pentru ca strica farmecul slujbei? Iar asta nu inseamna ca socotesc ca poti asculta o slujba la TV, ci cel mai bine e sa fii acolo in biserica, in comunitate si sa te impartasesti. Dar sunt situatii cand nu poti sau cand oamenii sunt bolnavi sau altfel. O farama macar, precum cainii de la masa stapanului, si tot e mai bine decat nimic.
Eu cred ca daca ajungem sa ne impiedicam de aceste lucruri e doar o confirmare a faptului ca nu suntem inca acolo unde ar trebui sa fim, si anume in rugaciune si in contemplarea propriilor barne din ochii nostri. Nu spun ca eu am trecut de acest prag, si nici ca tu nu l-ai trecut, ci spun doar ca e un semn ca trebuie sa ne dorim mai mult sa fim mai iertatori si mai intelegatori.
|