[Moroco]

Psalmul discernamantului... sfinteniei,

E vorba de ce ai sfintit si odata sfintit prin functia de repetor, aparand sfintenia faci la fel cu ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit a-luatul fariseilor, violul, rapirea, trufia atunci aparand sfintenia respectivelor lucrari prin functia de repetor vei face aceleasi fapte, traind bucuira acelor rezultate si roade.

Daca ai sfintit furtul de timp, cioplind chipuri dupa ce le-ai turnat sau intzepi calcaiele dupa ce ai ispitit sa fi strivit, tu fiind defapt un arici, vrand ca sa-ti iei suc, viata, seva si implicit timp pe care-l torni in idolul tau sfintit pe care-l iubesti mai mult ca pe tine insuti atunci e clar ca aparand sfintenia asta, si infuriindu-te pentru ea, vei face aidoma.

Daca ai sfintit pofta de fecioare sexy, de femeie frumoasa, violarea, placerea, inselarea iubirii cu ele, flirtul, distractia, labareala, dezbracarea pe muzica, curiozitatile pornigrafice, filmele horror atunci aparand cu ardoare astfel de frumuseti, socotindu-le sfintenie, vei face exact ca ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit si ai la inima sfant modelul ”calugaresc” LGBTist si te imbraci calugareste, barbateste, tu fiind femeie si porti barba ”calugareasca” si faci ce fac homosexualii si barbatii perversi ipocriti travestiti in sfinti barbati atunci o sa vrei sa faci asemenea lor pentru aceasta socoteala, pentru aceasta ”sfintenie” in care crezi si o sa devi asemenea lor, un actor cameleonic, o sa faci ce fac ei, persuasiuni si santaje emotionale, o sa duci o viata ca a lor.

Daca ai sfintit minciuna, daca ai sfintit pacatul, patimile, daca ti-ai sfintit rautatea, mandria, tupeul, daca te-ai sfintit pe tine insuti mai presus de cele sfinte atunci e clar ca vei fi un infailibil aparand cu mare indreptatire trufash exclusivista sfintenia respectiva, care te pune sa faci pe mai departe in mod grozav si placut aceleasi uraciuni crezute de tine ca fiind sfintenii si lucrari de sfintenie. Vei rupe credinciosii de Dumnezeu, le vei abate atentia mult timp spre altceva, ii vei ispiti, viclenii, pârâ, îi vei haitui si prigoni ca sa nu se poata dedica slujiriii credintei lor.

Daca ai sfintit lumea si reuniunile sociale, sefii ei, medicii, profesorii, inginerii, daca ai sfintit politicienii de dreapta sau pe aia de stanga pentru ca ti se pare ca-ti da si nu-ti ia, atunci o sa aperi acea sfintenie sfintita de tine, o sa te lupti cu mare inclestare si ultrashie lasandu-te in voia curentului, a valului pe care te-ai catzarat si o sa slujesti acelei cauze ”sfinte” facand faptele masinariilor si mashinatiilor pe care le-ai sfintit, vei minti, vei corupe, vei face prozeliti pentru interesele pe care ti le-ai imprumutat, insusit si apoi ti le-ai asumat, si vei vrea cu mare voire credicioasa acestui scop sa slujesti respectivei sfintenii sacrificandu-te pentru ea, pentru frumoasa idolitza a unei lumi mai ”bune” pentru care au pierit toate generatiile in deshert.

Deci ai grija ce sfintesti caci apoi sfintenia respectiva sfintita te ia si o sa faci faptele (rele) a ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit antichrismul si laudarosenia ta pe cine crezi ca vei apara acuzand? Daca ai sfintit raiul satanelor si pe proorocul mincinos care-ti zice ca va fi bine acolo atunci unde crezi ca vrei sa mergi? Daca ai sfintit satanismul, ipocrismul si lasitatea ce anunme crezi ca-ti va plaea sa devi, inger sau demon? Problema e ca vrei sa-l lauzi pe om, pe demonul omului si pe tine insuti sfintindu-le si atunci pentru tine nu mai exista rezolvare si scpare, o sa te tot lauzi pana iesi din slava divina cazand in gunoi, si acolo, mladitele rupte, erectice ard la fel ca toate gunoaiele intrun foc necunoscut, strain si ipocrit. Iar focul acela de balta doare cumplit si fumul de pacox te sufoca. Nu poti suprascrie cu nimic acea stare decazuta, jalnica, nu o poti opri din laudarosenie ca e ca un inel, un sfincter al placerilor prin care ies in sus vorbe goale laudaroase, stiintifice si in jos umilinte si smerenii k lumea, ca sa se ispiteasca si sa faca ispita trufind si ingamfandu-se ca sa-si piarda orice simtiri serioase.

Trebuie mare discernamant intre ”sfintenie” si sfintenie si sfintenie sfintita ca sa cureti afara din tine, nu din altii, ceea ce nu e cu adevarat sfant ca sa incapa in tine ceea ce e cu adevarat sfant, dupa cum ti s-a poruncit de Dumnezeu, de adevaratul Dumnezeu, dovedit ca fiind un Dumnezeu, iar apoi in adevar si in adevarata sfintenie poti rabda toti pradatorii care vin sa intzepe si sa ia ce le curge din sfintenia ta vrand sa-si ia de la tine timp si inaltzare in stapanire si trufie.

Numai Dumnezeu prin Duhul si prin Cuvantul Sau, prin Legea si prin Iubirea Sa, prin sfintii si dreptii care pot lucra cu ceea ce li s-a dat lor pot curatii, indrepta, sfintii si binecuvanta. Poti si tu ”sfintii” si ”binecuvanta” insa nu e bine sa ti se urce la cap ce faci si sa te crezi important caci tu ar trebui sa te umilesti si sa cauti sa fi tu sfintit si nu sa te apuci sa sfintesti tu, pacatosul de tine, si ar trebui mai inainte de sfintire sa iesi din iubirea de sine insusi, iubind mai mult pe Dumnezeu mai intai si pe aproapele tau ca iubirea ta de tine, caci iubirea de sine intoarsa spre sine si spre iubirea de sine nu e bine a fi sfiintita de nimeni fiind defapt sursa tuturor relelor devenite lume, lume blestemata, lumea celor carora nu le pasa de suflet si de viitor, fara ca cineva sa vrea s-o distruga cu oameni cu tot, doar se iese frumos din ea si se leapada faptele ei lasandu-se in urma cu totul ca pe o sodoma si gomora si ca pe un egipet al trufiei si demonizarii mamoniace agresive agatzatoare care a si fost judecata si tu acuma daca te iei dupa ea si dupa faptele ei vei suferi si tu de pedepsele si suferintele care i-au fost date, oricat o re”sfintesti” ca nebunul impreuna cu smintzisorii ei avand impresia ca-ti faci vreun bine, sacrificandu-te pentru ea ca beroii deserti de benzi desenate deveniti mari actori, mari regizori, mari scenaristi de filme, de refrenuri si de politici... ”moralizatoare”, ”legiuitoare” si ”intzeleptitoare”.