Psalmul ispitirii si dezamagirii,
Intru cruce si rabdare trebuie sa ramai pana la sfarsit cu apropiatii in inima ta pe partea curata, sfanta si nu labordelatoare care-ti place din belshug. Stie cineva care este nepacatosul si sfantul bisericii sale locale, a comunitatii unde merge la liturghie, rugaciuni si maslu? Stie cineva care-i smeritul, preotul si sfantul, proorcul, apostolul, batranul, inteleptul, dreptul, nepacatuitorul locului? Nici nu intereseaza asta pe nimeni! Cum iti strangi atunci avere in cer daca nu plinesti porunca Domnului? Ce intelepciune, desteptaciune, inteligenta, capacitate intelectuala ai daca nu-ti pasa de averea ta din cer, din vesnicie?
Numai Dumnezeu trebuia iubit fara pacat si toate cele pe care le traiesti si le faci trebuia sa fie facute cu dragoste de El, nu de aproape, nu de lume, nu de lucruri si idolisme personale. Sigur ca ma vor contrazice cu citate din Biblie ca pe aproape trebuie sa-l iubesti ca pe Dumnezeu nu L-a vazut nimeni. Tocmai, trebuia sa-L iubesti fara sa-L fi vazut, fara sa-L fi cunoscut, fara sa-L fi stiut ci stiind ca e plecat undeva departe ar fi trebuit cu mult dor de El, dor iubitor, sa-L astepti cautand sa faci mila celui mai sfant si mai drept nenorocit din zona, celor mai mici si mai chinuiti sfinti. Habar nu avem care-s aia ca toti milogii le ia fata ca sa-si faca case cu turnulete cu 3-4 etaje si zeci de camere si garaje. Iar calugarii, crestinii, credinciosii, de aia mergem la biserica mai mult ca habotnicii penmtru ca sa ne bucuram de ceasurile plecarii si parasirii celor sfinte? Ca sa lepadam viata duhovniceasca? Pentru ca sa dovedim ca doar am ispitit, amagit, dezamagit si parasit pe Hristos pana la urma lasandu-L singur si neprimit? Dintr-un miliard de crestini cat avem azi, toti circaresc pe langa Iisus si joaca teatre si pilde si filme doar pentru bani si slava desarta, pentru ipocrisme si fatzarnicii, caci pana la urma Domnul se vede ca ramane singur. Din zeci de miliarde de crestini si din sute de miliarde de pagani traditionali care invoca numele lui Dumnezeu avem azi doar cateva mii de sfinti? Oare ce inseamna asta? Deci care credem ca ne este naravul nostru omenesc suprem? Care ne este socoteala despre patima pe care ar trebui s-o pocaim si s-o biruim? Care?
”Ca care din noi e mai mare, ca care din noi e mai bun, ca care din noi e mai tare, ca care din noi e mai bun? Ca care, ca cum, ca cand, ca ce, ca care din noi e mai mareee? Ca care din noi e mai sfant?
Nu stiuuu d'astea” (o melodie studenteasca de la petrecerile bahice dansante de dupa sesiune, nu o recomand!..stiind ca se lipeste de suflet ca timbrul de scrisoare dupa ce se aplica linguseli, multe linguseli haborodnice pe capul de bour)
Omul alege de iubit vulpasarea baradisului si reztaurantihrismului, adica femeia (la plural) care-si face cuiburi si vizuini, pentru altii, nicidecum pentru Dumnezeu. De asta te crezi sfant si ai impresia ca te si sacrifici? De asta esti nemultumit, furios si suparat? Ca-ti zici ca te sacrifici si esti bun? Ca te sacrifici in desert sa castigi prin prozelitisme circaresti toata lumea? Cum de n-ai pic de rusine, cum de nu-ti dai seama ca doar Iisus si Sfintii Lui au avut ceva de sacrificat? Deci nemultumirea ta, pentru "sacrificul" tau, nu e nemultumire ci o nerusinare maxima, sacrificacaciosule in desert! Se stiu ei cui le sunt adresate vorbele astea foarte foarte dure. Insa nu mai pot si nu mai inteleg si nu mai stiu ce sa fac de la atata deazmagire inaltatoare cu milioane de biblioteci teologice pe cap si in cap si in stiinta de parca alea ar trebui sa intre in viatza, in cer si sa dainuie, cartile si stiinta si nicidecum oamenii! Sunt un dezamagit dezamagitor! Mi-e rusine... (...ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul e singur si mereu ramane singur! Ca de preasfanta pururea fecioara Maria ce sa mai zic? E doar folosita de toti, de toti, si oricata mila maxima daruieste oile mangaiate ce o folosesc capiaza, se smintesc si se incapresc si pleaca la vale parasind-o sfidand, tradand, dezamagind... si rupandu-se ard si acolo jos isi gasesc ce-si doresc, isi gasesc ce-si cauta, isi gasesc fri... nici nu mai pot sa continui, fri...gul si revederesul cu... Cu cine? Pai se stiu ei cu cine se revad scrisnind, se stiu ei cum se lauda si sa medaliaza intre ei dandu-si
premii, bani si case... de vacanta si de scapare, baronii si contii si generalii si toti baietii astia destepti si speciali, un fel de capusi, plosnite si paduchi lati, paduchi de oua clocite care au mare dor de revederea acum a mamonylor, "
show me the money". Am zis-o si
p-asta. Capra careia ii doresc moarte e siretenia erectilor ispititori si dezamagitori de Dumnezeu. Ca n-am nimic cu saraca capra ca obiect al discernamantului duhovnicesc al deosebirii de oile care raman acolo sus in munte pana la sfarsit, in muntele nevazut cu ochi trupesti.)