Noapte cu ingeri la Manastirea Ponor

De curand am vizitat din nou Manastirea Ponor. Este o manastire de calugari. In drum spre manastirea aveam sa aflu ca aici, inainte de a se construi manastirea, boii se adunau in jurul unei stanci mari care a fost sparta apoi pentru a se face zidurile manastirii, iar vacile se adunau separat ceva mai la vale. Am aflat, de asemenea, ca undeva mai la vale se construieste acum si o manastire de maici.

Am ajuns la manastire noaptea. Slujba de priveghere incepuse. Cineva ne-a condus spre sala de mese, unde mancarea ne astepta pe masa. Apoi am fost condusi spre dormitor, ramanand ca fiecare sa procedeze dupa puteri: sa doarma sau sa participe la Priveghere si la Sfanta Liturghie partial sau integral.

Marturisesc ca nu am mers la Priveghere cu gandul de a sta toata noaptea. Nu ma credeam in stare. Apoi m-am gandit ca, daca in aceasta manastire se va pune randuiala athonita, iar femeile nu vor mai avea voie sa intre aici, atunci aceasta ar putea fi ultima mea ocazie de a participa la o astfel de slujba la Ponor. Asa ca m-am bucurat ca alti colegi din grup nu mi-au spus cand au plecat.

Pe masura ce timpul trecea, glasurile calugarilor erau din ce in ce mai transfigurate, incat aveam impresia ca ascult un cor de ingeri, nu de oameni. Eu insami, pana dimineata, m-am raportat altfel la niste probleme personale. La aceasta a contribuit si predica parintelui Irineu, care ne-a luat in vizor pe fiecare, descoperind legatura dintre pacatele savarsite si suferintele actuale si intarindu-ne prin cuvinte de invatatura.

Mi-am stapanit lacrimile cat am putut, dar in cele din urma fata mea zambitoare s-a strambat, iar lacrimile, nu stiu ce fel de lacrimi, mi-au inundat obrazul. La fel mi s-a intamplat si in momentul in care am plecat spre casa. La fel mi se intampla si acum, cand scriu. Si nu sunt suparata.

Cu cantari, ne-am dus la masa impreuna: calugari si mireni. S-a facut rugaciune. Am mancat pana la semnal, ca in Athos. Ne-am ridicat si am multumit lui Dumnezeu. Ne-am dus din nou in biserica. Apoi au urmat binecuvantarile de plecare, iar calugarii urmau sa se odihneasca pana la ora 15.

La intoarcere, un frate care a calatorit cu noi ne-a marturisit ca parintele Irineu Curtescu se lupta sa obtina aprobari pentru ca manastirea sa poata pastra randuiala athonita, adica in manastirea de calugari sa nu intre femeile, iar la manastirea de maici sa nu fie cazati barbatii.

Din moment ce necuvantatoarele au inteles voia lui Dumnezeu, cred ca vor intelege si oamenii. Dumnezeu sa le ajute sa procedeze asa cum vrea Dumnezeu. Amin.