Imparatia Cerurilor este in sufletul nostru. Aceasta inseamna ca ea incepe inca de aici de pe pamant. A privi Raiul ca ceva exterior noua, ca pe un "premiu" pentru ca "am fost cuminti" inseamna a ramane in necredinta, a nu cauta sa patrundem iubirea lui Dumnezeu, ea insasi o Taina. Caci prin iubire ni se deschid si Portile Raiului. Dar ce este aceasta decat primirea in inima omului a Cuvantului si implinirea vietii in credinta, din dragoste pentru aproapele si iubire pentru Hristos. Si primind Cuvantul si lucrand cu Hristos din dorinta vie de a ne schimba in omul cel nou, "nascut din apa si duh", se implineste si Taina mantuitoare, de "coborare" a Imparatiei Cerurilor in sufletul nostru. Sufletele eliberate de trupul cel pamantesc se veselesc duhovniceste, in Lumina iubirii si cunoasterii de la Dumnezeu. De am cunoaste bucuria unei vieti aproape de Hristos, cu totii ne-am dori rasplata vietii vesnice. Dar suntem si trup nu numai duh, si lutul trage la tarana din care a fost luat. In lupta aceasta dintre trup si suflet se desavarseste cel din urma, caci "nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilor".
Liviu
|