Citat:
În prealabil postat de sophia
Ma gandeam cat se zbate lumea cu postul asta, cate renuntari, intrebari, eforturi, de trup, de suflet (renunti la placerea sau nevoia trupului si a sufletului (prin alimentele care iti plac sau iti sunt necesare), sa renunti la sot/sotie.
Postul mai inseamna insa si rugaciune, lucru asupra firii proprii.
Postul are un scop. Ar trebui sa schimbe oamenii in bine.
Ar trebui ca cei care postesc asa strict si lung, sa fie si mai uni, mai blanzi, mai linsititi/calmi, cumva mai aproape de Dumnezeu.
Ar trebui ca prin toti cei care postesc, lumea sa devina mai buna. Si totusi...nu vad asta. Lumea devine mai...rea. Omenii sunt aceeasi, desi...postesc (cand vad posturile de aici de forum cat de severi sunteti multi dintre voi...).
Voi simtit un efect al postului asupra voastra? Va schimba cu ceva? Va simtiti mai aproape de Dumnezeu?
Va simtiti fericiti in suflet si calmi? Mai iubitori de oameni?
|
Sophia, postul este o "venire in fire", o intoarcere la starea cea dintai. Este adevarat ca daca fiecare dintre noi (dintre cei declarati ortodocsi) am posti dupa ranuiala, cu siguranta am putea observa folosul postului nu doar la nivel individual, ci in sanul familiei noastre, la locul de munca, pe strada etc. Efectele postului ar trebui sa se simta ca progres, la nivelul intregii societati, deoarece vremea postului pune buna randuiala in relatiile dintre noi.
Din pacate, realitatea este alta, fie din cauza faptului ca multi nu mai intelegem sensul si necesitatea postului, fie ca vrasmasul ne pune numeroase piedici, peste care nu putem trece.
Oricum, nu se cade a cere de ceilalti, ceea ce noi insine inca nu facem sau nu putem face. Sa ne vedem deci fiecare neputintele, in aceasta vreme a postului, si sa ne rugam, ca la vremea sfarsitului, sa ne invrednicim toti a auzi din partea Mantuitorului: "Iertate iti sunt pacatele, credinta ta te-a mantuit!"