Nici eu nu pot sa mai iert.
Nici daca isi cer scuze, nici daca imi aduc flori sau bomboane...nici cand imi multumesc, nu pot sa spun ca imi face vreo placere
...
Uneori mai uit; cand cineva apropiat ma jigneste sau imi face rau, si nu recunoaste si nu se scuza pt ca sustine ca eu am gresit, ei bine il pot ierta""( aparent) si uita pe moment ofensa, abia in momentul cand uita si el sau iarta greseala facuta de mine si revine la sentimente mai bune, nu mai are nimic de reprosat, eventual are chiar vorbe de apreciere.
Mai sunt si alti care nu vb urat, jignesc, etc, sunt diplomati, si au numai vb de apreciere la adresa ta, dar indirect realizezi ca iti fac rau ( te abuzeaza si profita de tine, chiar daca pe fata te " pup"...). Nici pe astia nu pot sa spum ca ii iert pt raul si abuzul care mi-l fac...
Nu stiu ce as mai putea sa fac in sitiatia ata. N-am nici cea mai mica dorinta sa incrc macar sa iert. Stiu ca mi-e inchisa imparatia lui Dumnezeu, chiar nu stiu de unde atata ipocrizie sa-i mai cer inca ajutorul...atata vreme cat eu nu mai am nici cea mai mica dispozitie sa ajut pe altii
...
Da poate ca sa ceri ajutor pt tine e o chestie bazica de supravietuire, si de disperare de cauza, adica nu te mai gandesti ca poate nu meriti pt ca ar fi un gest sinucigas, nu ti'ar mai ramane nicio speranta daca ai ajunge la concluzia ca nu te mai poate ajuta nici macar Dumnezeu pt ca esti prea rau si prea pacatos....