Citat:
În prealabil postat de oaie_cugetatoare
Ura este derivata din mandrie.Deci mandria este la baza.Dispare mandria
automat dispare si ura. 
Nu exista om uracios(care sa urasca) si sa nu fie mandru.Inainte de a ura, trebuie sa fii mandru.
PS:slava desarta, egoul, pararea de sine, toate sunt forma de manifestare a mandriei. |
Da, e foarte posibil, sa ajungi sa ( te) urasti din cauza ca esti mandru ( si nu esti apreciat la adevarata valoare, sau nu te ridici la nivelul propriilor pretentii, si anume de a nu dezamagi/nemultumi pe nimeni, de a nu te face de ras, de a nu putea rezolva orice situatie, de a nu i cel mai bun, apreciat de toata lumea, etc...)
Dar nu e neaparat...poti sa fi ultimul prost, si cu toate astea, tot sa urasti pe cei care-ti fac rau...nu poti sa-i ierti si sa-i tolerezi pe cei care-ti vor raul, e o chestie de supravietuire, zic eu...pe cei carora nu le pasa de sanatatea ta, de copiii tai, nu te lasa sa mananci, sa dormi, sa pleci acasa la timp, sa te duci la doctor, etc...
Acum normal ca nu urasti toata viata pe cineva care te-a deranjat odata de la masa sau te-a trezit din somn, ci mai degraba dezvolti o aversiune pt toti cei care, zi de zi, te scoala de la masa, striga dupa tine cand te duci la baie, te intorc din drum cand dai sa iesi pe usa sa pleci, la ora inchiderii ( e patetic sa ajungi demn de mila, mai ales cand nu ti-o arata nimeni, dar ..cred ca totusi e nedrept sa nu ai mila de un om sau femeie care a muncit n ore si acum vrea sa plece, s-o intorci din drum si sa te mai si lungesti la vorba...dar in fine, poate gandesti ca nu e vna ta ca nu-si mai permite patronul ei sa mai angajeze pe cineva,'nici ca e persoana respectiva prea batrana, bolnava, extenuata pt jobul respectiv, nici ca nu si-a vazut detreaba si acum are sau urmeaza sa aiba copil /copii acasa.,.)
O ura permanenta poti dezvolta insa vizavi de anu e persoane care iti fac rau in mod permanent, sau cel putin asa ti se pare tie, ca te nedreptatesc si te abuzeaza, adica iti cer prea mult si/sau profita de tine...si aci poate fi vorba atat de angajator ( si aici nu prea ai ce sa faci, asta fac toti), cat si de unii dintre membrii propriei familii...si nici aici nu poti fac prea multe; orice familie mare are o oaie neagra sau mai multe, si unul sau mai multi cai care trag, iar in familiile mici cum suntem de ex eu si al meu, amandoi tragem cat putem si ne simtim suprasolicitati si avem tendinta sa ne invinuim ca celalalt nu face indeajuns ...
N-am zis ca n-as ierta nciodata, probabil o sa o fac in momentul cand nu o sa mai ma simt hartuita, amenintata si ca mi se pune sanatatea in pericol....
De mandrie poate nu mai e vorba in atare situatie, chiar imi pasa mai putin ce-or sa creada despre mine, n-au decat sa ma creada cat de incompetenta si handicapata vor, dar macar sa ma lase in pace, sa fac atat cat pot, nu-mi trebuie sa fiu cea mai buna angajata, sotie, mama, etc, ci sa fiu sanatoasa cat sa pot sa asigur supravietuirea mea ( in siguranta, fara reparatii capitale :)) si a familiei, sa nu ma mai forteze sa-mi depasesc limitele, lucru care oricum nu mi-l cer pt satisfactia mea, cat pt a lor...