Multumesc de raspunsuri!
As putea zice ca sunt doua solutii dimetral opuse :)
Pelerin, nu vreau sa divortez, culmea, inainte de casatorie eram amndoi credinciosi, reuseam sa postim, sa ne spovedim, chiar pana la nasterea copilei. Apoi...........pauza totala! Adica, mergem la biserica, dar mergem cu copila la impartasit, agitatie, nu mai pot asculta slujba, ea nu are rabdare, deci nu pot spune ca particip la sfanta liturghie. Ma rog, dar asa am impresia ca nu ma aude nimeni, stii cum e sa simti ca parca Dumnezeu e suparat pe tine si nu te asculta? Si are si de ce.
Nu suntem in stare sa tinem un post, de spovedit nici nu se pune problema.
Cum spuneam, nu vreau divort, dar......vreau sa ma gandesc la copila, o iubesc enorm, chiar si asta imi reproseaza, ca mereu copila intai si apoi el. Am luat totul pe umerii mei si am gresit, dar nu mi-am dat seama, bucuria de a avea o familie era prea mare. Am gresit.
Daca acum sunt problemele astea, ce va fi peste 10 ani? Si ma doar mult faptul ca imi dezamagesc mama, stiu ca sufera ca s-a chinuit sa ma tina in scoala, a vrut ce e mai bun pentru mine, si eu....ce-am facut.
EUdany, Doamne ajuta ca nu bea! cred ca daca bea, nu l-as fi luat de sot, nu mai stateam pe ganduri. Am fost la preot si am vorbit, sigur, ne indeamna la rugaciune, nu la divort, dar...........simt cateodata ca ma lupt cu morile de vant.
|