[sophia]

Un compromis, o cale de mijloc...care sa-i bucure pe amandoi deopotriva. Asta incercam noi mereu in casnicie si in general functioneaza.
Arta este de a te bucura (deci nu a suferi) cand cedezi putin de la tine.
Si asta este de fapt un pic de smerenie.
In fond in povestea de mai sus se putea de ex. face si asa: o zi pe terasa, o zi in casa...
Si daca stam cu sufletul si mintea impietrite numai pe pozitia "asa vreau eu si imi place mie", nu va functiona.
Si mie mi se intampla adeseori sa fiu nefericita pentru ca nu se face mine.
O fi o ispita, dar si un rezultat al ispitelor altor oameni.
Dupa ce o viata intreaga tot trebuie sa lasi de la tine si faci mereu numai ca altii (acasa, la scoala, la serviciu, in noua familie, in biserica, etc.), se aduna o durere nebuna. Daca fiecare din noi am putea sa lasam sa fie si putin ca celalalt, ca sa-i fie si altuia bine, nu s-ar intampla acest lucru, am avea toti in fiece moment un pic de bucurie.

Mereu si mereu trebuie gasita calea de mijloc, a intelepciunii si nu extremele.