Citat:
În prealabil postat de annajanette
acesta e un pasaj:A auzit avva Antonie despre un calugar mai tanar, care a facut pe cale un semn ca acesta,
adica vazand el pe oarecari batrani calatorind si slabind pe cale, a poruncit unor asini salbatici
de au venit si au purtat pe batrani pana cand au ajuns la Antonie. Deci batranii au vestit
acestea lui avva Antonie. Si a zis lor: mi se pare ca acest calugar este o corabie plina de
bunatati, dar nu stiu de va ajunge la liman. Si dupa oarecare vreme avva Antonie incepe
deodata sa planga si sa-si smulga perii si sa se tanguiasca. Ii zic lui ucenicii: de ce plangi,
avvo? Iar batranul a zis: mare stalp al Bisericii a cazut acum. Si zicea despre calugarul cel mai
tanar. Ci mergeti, zicea el, pana la dansul si vedeti ceea ce s-a facut. Deci s-au dus ucenicii si
l-au aflat pe calugar sezand pe rogojina si plangand pacatul pe care il facuse. Iar el vazand pe
ucenicii batranului, le-a zis: ziceti batranului ca sa roage pe Dumnezeu sa-mi dea numai zece
zile si nadajduiesc ca voi da raspuns, adica ma voi pocai. Si dupa cinci zile a murit.
ce facuse acel calugar?
|
annajanette draga
Intamplarile din pateric pot fi intelese pe mai multe nivele.
Sa-ti zic ce am inteles eu din pilda asta, dar asta nu inseamna neaparat ca ar fi o interpretare exhaustiva care nu mai lasa loc de alte invataminte.
Din exces de zel si lipsa de dreapta socotinta, calugarul cel tanar, chiar daca era plin de virtuti, s-a gandit sa le ofere calugarilor batrani si obositi o cale mai usoara, netinand cont ca Dumnezeu poate ii punea pe acestia la incercare pt. ca doar la capatul drumului plin de incercari, efort, oboseala, nevointa batranii ar fi aflat virtutile pregatite de El pentru acei calugari.
Daca acestia ar fi parcurs drumul pana la capat fara ajutorul asinilor salbatici, pusi la dispozitie de cel tanar, daca s-ar fi nevoit prin osteneala, atunci ar fi primit acel dar asezat la capatul ostenelii.
Adica, s-ar parea ca ii zadarnicise vreun plan de-al lui Dumnezeu.
Sa-ti zic si o poveste despre un fluture, pe care poti s-o pui in paralel si poate asa se dezvaluie mai multe sensuri.
A fost odata un cocon de fluture. Un om s-a oprit in fata lui si timp de cateva ore l-a tot observat indelung cum se chinuia sa iasa din cocon printr-o mica gaurica.
Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica.
Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un obiect cu varf ascutit si a deschis coconul.
Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.
Omul a continuat sa-l observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura.
Acest lucru nu s-a intamplat!
Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Nu a putut zbura niciodata!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta.
Si cam asta se intampla si la oameni, Dumnezeu ne da greutati in viata tocmai pentru ca prin ele sa devenim puternici.
repet - pilda mai poate avea si alte invataminte