Nu "detin"nici o religie,cel putin deocamdata.Sunt insa de acord cu punctul de vedere adventist asupra "vietii"de dupa moarte.
De ce nu am nici o religie?Unul din motive ar putea fi ca am observat ca religia,alaturi de politica(cu care uneori merge mana in mana si de care e folosita),e una din temele care produce foarte multa dezbinare pe lumea asta.
Legat de postarea cuiva dinainte referitor la acea batranica si la frica ei pe masura ce se apropia de moarte:
1/nu are cum sa-ti fie frica de moarte,daca crezi cu adevarat ca "dincolo"nu mai e nimic decat stare de totala inconstienta pana la judecata de apoi;
2/nu are de ce sa-ti fie frica de moarte daca crezi ca exista o judecata de apoi si stii ca ai facut tot ce ai putut ca sa faci voia lui Dumnezeu.A,bineanteles ca nimeni nu poate fi 100%sigur de treaba asta,dar avem macar consolarea ca la acea judecata,fiecare va fi pedepsit pe masura faptelor lui,dar pedeapsa,fie ea cat de grea,va avea un sfarsit,nu va fi vesnica.Suntem fiinte limitate.Facem ce putem pe lumea asta.Daca ne vom ridica la standardul cerut,vesnica va fi doar rasplata,pentru cei ce vor fi gasiti demni de ea,daca nu,nu pot sa cred intr-un Dumnezeu care te chinuie(sau te lasa sa te chinui,e acelasi lucru)o vesnicie pentru o viata,fie ea cat de rea(iau in calcul varianta extrema),dar LIMITATA !
O sa observati ca,in religia iudaica,nu exista ideea iadului vesnic,sau cel putin,eu nu am inteles treaba asta,desi si ei cred ca mai e "ceva"dupa moarte,dar nu stiu prea bine ce si cum.Citez de pe un site ebraic:
http://www.jen.ro/ciclul_de_viata_files_9.html
"Iudaismul ne invata ca moartea este sfarsitul vietii fizice; corpul moare, dar sufletul trece in lumea de dincolo. Mai mult, credem ca dupa moarte urmeaza un fel de dare de seama in fata lui Dumnezeu pentru felul cum ne-am purtat in viata. Iudaismul sustine ideea ca suprema rasplata pentru o buna comportare in timpul vietii este sa fii primit in lumea de dincolo. Astfel, o faimoasa parabola talmudica (Cartea legii evreiesti) ne invata ca lumea asta este un fel de anticamera, in timp ce lumea cealalta este ca o sala de banchet.
Iudaismul are si un concept de Iad, numit Gehynom, unde pacatele sunt "arse" si sufletul este purificat. In iudaism exista multe puncte de vedere asupra ideii de "iad". Este clar insa ca viziunea iudaismului difera de mistuirea eterna descrisa de crestinism. De fapt, dupa o anumita parere, iadul este rusinea arzatoare pe care o simti cand Dumnezeu ii arata dupa moarte sufletului decedat cat de corect si de bun ar fi putut sa fie si cat de rau si-a trait viata. Toti par sa fie de acord ca in centrul vietii de apoi apare o intimitate reinnoita intre suflet si Dumnezeu.
In mod similar, iudaismul are un concept al raiului (Gan eden), al lumii care vine (Olam Habah) si al reinvierii mortilor (Tchiyat Hametim). Nu este foarte clar din ce constau acestea si ce inseamna. Totusi, se intelege ca Dumnezeu ne-a rezervat o experienta mai bogata, mai, in care vom fi rasplatiti pentru faptele noastre bune."
Nu stiu pe ce se bazeaza ei cand spun chestiile astea,caci in VT eu nu prea gasesc nimic care sa le sustina,iar NT ei nu-l recunosc Asa ca...