stiu ca iti este greu. e o drama a zilelor noastre. a multor tineri. e simplu sa spunem noi, cei care suntem mai aproape de biserica, sa-L primesti pe Dumnezeu. cu siguranta vei ridica din umeri ramanand fara raspuns. pentru ca nu vei sti cum s-o faci.
nu pot decat sa-ti dau exemplul meu. pe mine m-a ajutat si sunt sigur ca ar ajuta pe oricine.
desi am fost invitat de nenumarate ori sa merg pe la manastiri, n-am facut-o decat in scop turistic. insa niciodata nu m-am dus cu cineva care frecventa si cunostea obstea manastirii. abia cand am inceput sa merg si sa cunosc pe cativa monahi, prietenosi de altfel, in ciuda aparentei imagini de oameni inchisi pentru necunoscatori, abia atunci am simtit ca vreau sa revin. si sunt peste 3 ani de cand merg in acel loc. parintii m-au adoptat si ma simt de parca merg acolo de o viata. de atunci mi-am regasit linistea si am adus cu mine o multime de colegi si de prieteni care, mi-au marturisit ca s-au simtit extraordinar. unii chiar se spovedesc acolo desi n-au facut-o niciodata in viata lor. si e mare lucru. pentru mine este. este totul.
sper ca evocarea de mai sus sa-ti fie de folos. incearca sa te lipeste de cineva care merge mai des la o manastire si o sa vezi ca o sa inveti sa traiesti si sa te bucuri de seninul cerului si de lumina din interiorul tau. nici n-o sa-ti dai seama cand se va intampla.
Doamne ajuta!
|