Faptul ca Sfantul Ioan Botezatorul manca doar "lacuste si miere" nu este un temei pentru faptul ca mierea este de post. El manca doar ceea ce gasea in pustiu, si chiar daca ar fi fost ceva de dulce, tot post se numea, datorita faptului ca nu gasea altceva.
Produsele de dulce sunt cele care ofera trupului multa energie, putere si vigoare, toate dintre ele fiind bune si gustoase. Aceasta energie, in lipsa unei nevointe ascetice, ajunge sa fie transformata in patimi trupesti sau sufletesti (desfranare, manie). Oprirea de la ele se face pentru a slabi putin trupul, care ne conduce pe cei mai multi dintre noi. Oprirea de la acestea se mai face si spre a arata Domnului dragostea pe care i-o purtam, cum ca ne putem lipsi de cele bune si gustoase, din dragoste pentru El.
Eu cred ca lacustele sunt animale mai mici. Lacustele sunt deci de dulce, continand o multime de proteine, gasite de obicei in carne. Bucataria chinezeasca se bazeaza pe insecte, ca fiind extrem de hranitoare. Sfantul Ioan postea adevaratul post, mancand ce gasea, fara pretentii, si luptand cu fiece pornire patimasa, pana la despatimire.
Laptele este de dulce deoarece contine multa proteina animala. Este o transformare radicala a ierbii si a plantelor. Pe cand mierea nu este lucrate pe baza de proteina animala, ci doar din substante vegetale, prelucrate de albine.
Compozitie: elementele care intra in compozitia mierii pot fi impartite in trei grupe: apa substante zaharoase, substante nezaharoase. Substantele nezaharoase se gasesc in cantitati mici in mierea de albine, aproximativ 1% din miere. Mierea contine toate vitaminele pe care nutritionistii le considera necesare sanatatii si multe minerale: cupru, mangan, calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, fosfor, siliciu.
Daca cineva crede ca mierea e de dulce, sa nu manance.
|