In directia cuvintelor ingrosate cred ca poate fi gasit raspunsul. In ce masura trebuie sa ai o asezare interioara de asa natura incat sa poti oricand sa ii respingi(cu o fermitate pt care Mantuitorul foloseste metafora „ura”) pe cei la care tii, pentru ca apoi sa ii regasesti prin singurul care exista pentru tine, adica sa ii regasesti prin Dumnezeu, deci sa ai o iubire hristica(pana la a iti pune sufletul) pt cei pe care i-ai respins. In cazul in care raspunsul chiar este in acea directie, as vrea sa aflu felul cum trebuie sa „te asezi” ca sa poti intelege si trai acest cuvant.