În prealabil postat de kreed123
Eu cred ca daca toti am fi invatati de mici sa ascultam cat de cat de sfaturile celorlalti lumea ar fi mult mai buna.Daca toti ne-am multumi cu putin sau hai cu mai mult,dar nu absolutul toti am fi mai fericiti.
Si eu am incercat ca multi altii sa caut adevarul absolut dupa care sa ma ghidez in viata,pana nu eram linistit in interior credeam ca nu o sa pot face nimic in exterior.Dar pana la urma m-am gandit ca nu exista raspunsuri absolute la nici o intrebare si trebuie sa credem in ceva chiar daca nu a fost demonstrat intru totul,pentru ca nu avem noi timp sa cercetam intr-o viata.Unii spun ca Dumnezeu e adevarul,altii ideea,intoarcerea la natura,vointa,iubirea-nu stim daca este asa.
Din perspectiva mea,viata este facuta pentru a fi traita si nu studiata,trebuie sa o lasam ca fulgul purtat de vant nu sa incercam sa ii schimbam directia.Desigur unii vor sa afle mai multe(unora le place sa gandeasca,sa gaseasca intrebari).
Credeam si inca mai cred ca problemele existentiale sunt cele mai grele incercari pentru sufletul nostru,si consider unele religii superioare tuturor filozofiilor.Lumea ar fi mult mai buna si iubitoare daca nu i-am mai analiza fiecare calitate si defect,daca am avea rabdare si am invata din experientele proprii,daca ne-am gasi preocupari mai multe,prieteni mai multi.
Nici eu nu aveam incredere ca toate lucrurile o sa se aseze,dar mi-am propus sa astept si sa vad ce se intampla si pana la urma viata mea este frumoasa acum,si meditatia,ganditul le-am lasat doar ca o pasiune.Chiar imi spuneam ca vreau sa gandesc toata viata sa gasesc intrebari,sa caut,dar stiam ca desi imi place acest lucru,el imi aducea si multa nefericire pentru ca niciodata nu gaseam raspunsul perfect ca sa pot trai linistit apoi.
Astfel acum mi se pare ca cufundarea in viata de zi cu zi,visul de a face o meserie care imi place au fost o varianta mult mai buna decat sa descifrez mistere.Multi oameni cititi,plimbati,ganditori se considera superiori,dar eu cred ca sunt invidiosi,desi nu isi dau seama(asa eram si eu si inca mai sunt un pic),pentru ca nu pot avea(nu pot pentru ca au ales sa caute ceva mai mult) o viata simpla cu vise precum:iubire,familie,copii.
Credeti ca putem sa-i convingem pe cei care cauta sa lase aceste ganduri si sa se implice cat mai mult in viata?Sau asa e viata,trebuie sa trecem prin ea ca sa invatam cu adevarat?
Scuzati-ma daca nu am fost coerent...
|