Eu sunt medic si problema pentru mine e cat va puteti imagina de actuala si se tot reactualizeaza. E inimaginabil de greu sa faci indiferent ce bine cu puteri proprii, iar a face pe cineva dreptmaritor din altceva, omeneste, am incercat pe piele proprie si pot spune: e cu neputinta.
Ortodoxia asa cum o pot "incape" eu in cat mai putine cuvinte este cea mai mare cinstire la care se poate ridica omul si anume el, finit, sa salasluiasca pe Dumnezeu infinit; omul, suferind de ignoranta, sa transforme suferinta in eliberare; omul, muritor, sa poata dobandi trup perfect din Dumnezeu intrupat. Ortodoxia este conlocuirea lui Dumnezeu cu omul in cel mai inalt grad. "Neamestecat, neschimbat, nedespartit, neimpartit" spune Sf. Ioan Damaschinul, si odata cu aceasta marturisire practic a pus capat ereziilor "hristocentrice", adica nelamuririlor ce fel putem descrie "om si Dumnezeu in Iisus".
De aici la intelegerea fiecarui om de langa noi diferenta ne este noua ca oameni cu neputinta sa o facem. Dar deindata ce e nevoie, putem constata (eu unul am avut fericirea asta in putine randuri) ca asa cum Dumnezeu a facut sa vorbeasca un magar ca sa indrepte un om, poate face si pe cel mai pacatos om sa-si ajute aproapele. Nu e nimic "complicat" in asta.
Am sa-mi aduc aminte de un episod frumos. Povestea parintele Rafail Noica despre oscilatiile lui cand s-a reconvertit de la baptism la ortodoxie si zicea "si m-am rugat zicand Doamne, sunt un prost". El care nu prea seamana a prost, a zis-o cu foc, stiind ca toata inteligenta omeneasca nu foloseste. De asta "orthodoxy for dummies" nu suna asa rau. Fata de inaltimea scopului putini pot sa se socoata "destepti".