Citat:
|
În prealabil postat de antiecumenism
Despre Daniil Sandu Tudor, ieroschimonahul de la Rarau care a murit pentru Hristos tot in cumplita temnita a Aiudului, se pastreaza tacerea. Chiar daca Acatistul Rugului aprins – capodopera sa imnografica, se rosteste in biserici din intreaga lume, chiar si la Muntele Athos. Nu sunt insa mucenicii singurii care pot fi canonizati. Multi au fost eroii credintei in secolul al XX-lea.
|
Parintele Daniil era un aprig postitor si rugator. A stat 3 ani sihastru la Rapa lui Coroi, in Muntii Sihla, pastrand juramantul tacerii, mancand o data pe saptamana ciuperci crude. Pe Rarau, manca de doua ori in saptamana, sambata si duminica, desi statea la trapeza la masa si se uita la cei care mananca, un calugar citea sau spunea o rugaciune, iar la sfarsit parintele explica pe marginea celor citite.
In Manastirea de la Rarau nu se muncea niciodata o ora neintrerupta. O jumatate de ora se muncea, cealalta trebuia sa se citeasca sau sa se roage. Ii vedeai chiar si pe monahii ciobani in varf de munte, ingenunchiati intre oi cu palme inclestate de ruga.
Chilia lui era saracacioasa, cu un pat mare calugaresc, o masa de lucru si un scaun, iar de jur-imprejur numai carti, peste 6000 de volume alese pe spranceana din vasta sa biblioteca de la Bucuresti.
Cand intra in biserica se schimba atmosfera. Cand canta in Altar, glasul lui tinea se foame, de frig, de sete.
Despre Parintele Daniil Sandu Tudor ar fi foarte multe de spus, astea le-am scris doar pt a va starni curiozitatea.