Citat:
În prealabil postat de mela me
Ma intreb pentru ca tot mai multe persoane sunt singure si desi au o varsta matura ( peste 30 de ani) nu au nici macar o prietena sau la fete prieten( excluzand de aici pe cei care au ales monahismul); sunt persoane inteligente, cu aspect fizic placut , credincioase si cu studii sau serviciu stabil; imi vine acum in minte o tanara care e profesor universitar, merge la biserica, are viata duhovniceasca activa, se spovedeste , se impartaseste regulat si cei din anturajul ei zic ca isi doreste un suflet pereche; se apropie de 40 de ani, isi doreste si copii, dar dupa 35 de ani e mai greut, dar nu imposibil la Dumnezeu; exemplele pot continua, atat cu fete cat si cu baieti care au in jur de 30 de ani si sunt singuri, desi sunt apropiati de biserica si comunicativi; exista 2 cai de mantuire din cate stiu: casatoria si calugaria, dar atunci cum ramane cu cei care au o anumita varsta si nu-si intalnesc perechea nici intr-un fel? doar nu ar avea casatorii legate toti? chiar exista la toti cei din lume pereche pentru fiecare? voi cum comentati?
|
E foarte trist ce se intampla cu aceasta categorie de femei,e foarte greu sa-ti mai gasesti pe cineva dupa varsta de 30 de ani,care sa corespunda criteriilor,sa fie credincios,aspect fizic placut,job,perspective,fiind profesoara are multe asteptari....mai ales se gandeste ca daca a asteptat atata macar sa fi meritat,teama de ridicol,etc
Mai e de discutat un aspect,de obicei barbatii "credinciosi" nu prea au curaj sa abordeze o femeie asa cum ar face orice alt barbat.Asa ca poate fetele-femeile singure crestine ar avea mai multe sanse la o casatorie daca ar fi si barbatii mai hotarati.
"Se întâmplă să ajungă omul la o vârstă înaintată și încă să mai oscileze între căsătorie și celibat. Atunci, satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă, omul începe să-și caute soție/ soț, să-i roage și pe alții să-i caute, aceștia să râdă de el, iar el să ajungă în pragul bolii sufletești. De aceea, vă spun din nou: nu vă frământați cu problema alegerii între căsătorie și celibat. în loc să vă agitați cu acest lucru, îndreptați-vă întreaga strădanie pentru a-L iubi pe Hristos din tot sufletul și, la momentul potrivit, El vă va da răspunsul ce se potrivește sufletului vostru și pe care îl veți accepta fără silă și mâhnire, ci în liniște și cu mulțumire. Așa veți rezolva această problemă și veți păși pe drumul potrivit, lăudând pe Dumnezeu. "
PĂRINTELE PORFIRIE