[Moroco]

Psalmul neputintei,

"Pomul rău nu poate face roade bune tot asa cum pomul bun nu poate face roade rele." Nu poate da din toata inima si din tot sufletul uitand si nemaitinand datoria darului, nu poate fiindca are o mare frica de gresala si o profunda evlavie idoleasca fata de satana=legea siretilor erectici "geniali" foarte pismasi care-s in stare de orice ca sa-ti ia sufletul si tot ce aveai bun. Ai impresia ca dai, ca asculti si ca te jertfesti si ca esti bun si slavit de oamenii importanti si de masele populare cele drepte, cand colo ti-ai furat tineretile tale si esti ca adam care si-a furat vulpasarea ce-si face cuiburi si vizuini. Zice romanul "sa nu-ti furi singur caciula" asa cum isi fura toti popii pe cele afierosite aurindu-le si lacuindu-le pe cele vechi ca sa para ca daca-s vintigi dainuie din pricina vredniciei lor luandu-ti ochii cu ele ca sa-i crezi daca vorbesc fara Har din dreptul lui Dumnezeu, uitand ca El cand a umblat printre oameni n-a avut nimic nimic exact ca pasarile cerului, si nici macar ca ele caci nici cuib sau vizuina n-avea din care sa-si faca loc de inchinare. Cand esti legat cu lanturile acestei legi, legea=satana a sporirii diavolesti, nu poti da nimic, nu poti darui cu adevarat, niciun bine nu poti da si nu poti face, decat o vicleneala, o zgarcenie ascunsa, un prozelistism, o mamoneyzare oculta prin buncare si cotloane, prin debarale si subsoluri caci "dand", in acelasi timp, in taina, urasti, blestemi, sau hulesti, sau pangaresti si spurci ceea ce dai si n-ai inima si suflet cand dai, nici ascultare sau binecuvantare si iata asa "dai". Daca-i dai ceva dreptului napastuit de ochii lumii sau celui cuminte si ascultator, sau celui cu Hristos ca sa scapi de consecintele pacatelor tale, o faci numai ca sa crape, ca sa cada, ca sa-l distrugi sau sa-l iei sclav in vesnicie pentru iad, sa-l bagi in norul corupt, in "raiul" lumii, unde porcii zboara cu aripi de liliac si cresc pe pamant in ei porceala fara sa stie ce alien demonizat creste in ei, in ce se prechimba sufletul lor trufash si ingamfat de care nu le mai pasa, de ajung si slujesc pacatul slugarnicind cu frica si disperare violenta, si din acel nor, la moamentele culminante, de presiuni si stress, se intorc si se razgandesc si intorcandu-se calca peste margaritare, vin sa te rupa si se razboiesc vrajmasindu-te, dand sa te rupa de tot pentru nimicuri ca sa se scoata, vor sa te distruga daca nu li te supui orbeste ca prostul invocand ascultarea si smerenia. Deci exista o maxima frica de aceasta lege=satana si de acest juramant al sporirii diavolesti, de aceasta traditie lumeasca, omeneasca, de aceasta socoteala blestemata a "nepierzarii" si nu poti s-o calci, nu-i poti nicicum gresi caci inca din tineretile tale si din copilarie asta ai fost invatat, nu poti sa nu o divinizezi si s-o socotesti viata si de frica greselii i te supui cu maxima disperare spre pocinta si indreptare daca i-ai gresit si ai impresia ca asa scapi slugarnicind si lingusind ca sa te ierte dracii. Iar asta nu-i legea Domnului cea noua, nu-s nici macar legile cele vechi ale Dumnezeirii, sunt niste slujiri si respectari idolesti, niste "traditii" care nu mantuie pe nimeni si care te fac demon in timp ce tu te crezi pe calea cea buna, visezi ca esti si ca vei fi ingerash, ca ascultarea si supunerea al justitia si morala ei te face vrednic, sfant si nu-ti dai sema ca avand in tine si in caracterul tau nesimtirea si orbirea asta, tepuirea si prostia asta blestemata habar n-ai ca defapt te bagi mereu la loc sfant ca fiul pacatului parvenit si travestit crezandu-te drept insa tu chiar esti pe interior un sherporc-de-caine-lupuleu dezlantuit intre oite, incantat si plin de euforie si mare "jertfelnicie", frenetic pana la paroxism, plin de cunoastere stiintifica mincinoasa, de necredinta habotnica multa, om pierdut cu suflet stricat care esti stapanit si comandat de norul strain ca un fel de har insa nu-i har ci ala ii bar, loc din care esti incins si incalzit de focul strain al respectarii legii sporirii diavolesti, din care ti se da multa iubire de sine egoista care te imbogateste asa ca lumea, in neputinta de a da cuiva ceva cu adevarat, macar un capat de ata, macar o farmitura de paine, macar lucruri vechi sau gunoaie, macar o vorba utila, cinstita fara prozelitisme mamoniace si fara slave desarte, macar o lacrima si o mangaiere fara pacat, macar 2 bani gauriti fara blestem... de unde rezulta ca defapt nu dai, nu vrei sa dai si nu poti da ci doar lua asa ca lume, ca sistemele, ca "traditia" paganilor si a siretilor erectici, ca sa lasi mostenire lumii, iadului, sistemului, tinand minte aiurea ca nebunii ce rescriu istoria ca au fost vrednici, crezand ei ca au muncit si au luptat si aparat si au dat la toti si ca sunt buni si harnici si darnici, bucurandu-se si petrecand si pomenind si tinand minte toate pe care le-au dat ca pe niste datorii aratandu-se victime si nedreptatiti, de parca ei chiar ar fi ascultat de Dumnezeu si ar fi crezut, lucrat si ar fi dat cu adevarat. Inima si sufletul in tine e prizonier acestei neputinte, acestei zgarcenii, acestui viciu cerebral si tu nu poti face altceva decat inca din tineretile tale sa inveti sa-ti intretii invatatura asta pagana patimashe furandu-ti caciula si spalandu-te pe maini nu din nevoie ci din viciu, din necredinta, ca asiaticii shaolin care-si fura copilaria cu mortal combat sau ca yoghinii care-si fura tineretea si flexibilitatea si relaxarea mancand lumina solara nu ca hrana ci prana cu p de la pacatul care cica-i intinereste miscandu-si toata ziua si ridicandu-si pana peste cap energiile josnice sexuale, numite de ei vitale. Iar daca dai din pacat sau din hotie inseamna ca-l faci complice pe primitor sau ca-l otravesti, iar daca totusi dai in timp ce in ascuns il blestemi si ii doresti moartea sau sa-ti devina datornic si sclav sau un prozelit al credintelor tale erectice, sa te slaveasca pe tine, atunci e clar: NU DAI si NU POTI DA!.. deci esti mort, sau mai rau, esti rau, esti viclean, esti un slujitor al rautatii, adica un fatarnic idolitartar ca toti diavolii sporitori in cele blestemate, caci nu poti da decat cersetorilor pupatori si mancatori de josnicii pentru bani ca sa-si ridice palate cu multe turnulete si camere pline de idoli si de zei asa ca slujitorii cezarilor demoncratiei care se purifica prin ritualuri si betii satanice devenind o casta aleasa de puritani, de rasisti, de exclusivisti, xenofobi si foarte corciti intre ei in termele LGBTiste ale demoncratiei cu patimi cu tot uitand ca unirea cu mai marele sau cu familia se face fara patimi asa cum o face Domnul Hristos.

Ce poti face? Pai cu Legea calcati legea pismei lor si frica greselilor justitiare fata de ea asa ca Domnul care cu moartea pe poarte calcand a daruit... viata libera si buna celor din morminte implinid o lege divina intarita, iesind ca uleiul deasupra tuturor slavelor desarte, iubind si daruind ca sa se poate si ei mantui si imbuna cu adevarat devenind harnici si darnici in toate cele bune.