[Aghioritul]

Nici macar cu parerea nu suntem indreptatiti sa judecm actiunile aroapelui nostru! De ne-am vedea sufletul in astfel de discutii cum plange si cat de jerpelit si muradr e, ne-am ingrozi... noi ca oameni fapturi ai lui Dumnezeu, Il uitam pe Creator... uitam IUBIREA pusa de El in noi, si actionam dupa ratiunea omeneasca care nicidecum nu corespunde cu ratiunea divina! Judecam si vrem dreptate omeneasca, analizam actiunila aproapelui nostru dupa aparente si partea exterioara, nestiind inima si sufletul cuiva! (nu scriu in apararea pr.Cristian, ci a APROAPELUI in general - mereu am urat si uarasc barfa, judecata, clevetirea, jignirea, etc, cu alte cuvinte Staretul Emilianos de la Simonos Petras din Sf.Munte, spune ca omul care cauta sa il injoseasca pe aproapele sau in fata celorlalti, se face asemeni dracilor cu sufletul si uraciune in fata lui Dumnezeu!

Parintele Cristian daca face ceva, face pe raspunderea lui, are UN Dumnezeu Care il va judeca, are un Ierarh care il va baga in Consistoriu Patriarhal de greseste, noi nu pitem face NIMIC! Cui nu ii place sa NU mearga sau sa nu il asculte! Nimeni nu e obligat sa creada si sa asculte pe un parinte , fiecare are LIBERTATE! Daca mie imi place Enorm Cuv.PAISIE AGHIORITUL asta nu inseamna ca si tie frate care citesti acum (sau soro) trebuie sa iti placa ca imi place mie! NU! Fiecare isi alege parintele sau de inima, sau Hristos i-l descopera... Eu-l prefer spre ex pe Pr.Rafail Noica, decat pe Pr.Iustin Parvu! Ma judeca cineva de ce tin eu la Pr.Rafail si nu la Pr.Iustin? Nu am acces nici la unul nici la altul, dar am conferintele Pr.rafail din care ma adap mai aceva ca dintr-un izvor! Il inteleg si ma patrunde mai ceva decat Pr.Iustin, dar asta nu ma indreptateste sa il judec pe pr.Iustin, sau sa zic lucruri urate! Mi-e drag si Pr.Iustin, dar sufletul meu il simte mai aproape pe Pr.Rafail!

NU in asta sta mantuirea omului! Ci in jertfa lui Hristos!
Sf.Siluan Athonitul nu a avut niciun duhovnic pe masura sfinteniei sale... dar asta nu insemna ca era indreptatit sa ii jdece pe Parintii duhovnici ai Sf.Munte... atat s-a smerit si s-a luptat cu gandurile si cu diavolii incat nu a dat prilej mintii sa judece sau sa isi caute indreptatire, pana Insusi Hristos i-a luminat mintea!

Noi ne cautam placerea noastra, dreptatea omeneasca, si aici cadem din HAR! Cititi pe Sf.Siluan „Intre Iadul deznadejdii si Iadul Smereniei” si veti invata cum sa va rugati, cum sa iubiti pe aproapele, cum sa castigati Smerenia lui Hristos, cum veti DOBANDI PE DUHUL SFANT!