Ionela, Hristos a inviat!
Stiu ca orice cuvant ti-as spune, ar fi slab si neputincios in fata durerii tale. Nu te ingrijora pentru sufletul bebelusului tau.. Sunt si eu mama si cu toate acestea sunt constienta ca , copii nostri sunt doar "imprumutati" pentru o vreme, nu sunt ai nostri pe deplin. Al tau a plecat poate prea repede..nu mai poti face nimic. Insa ceea ce inca poti face este sa te spovedesti curat si tu si sotul tau si sa asteptati un nou Dar. Se spune ca ceea ce nu ne poate ucide ne intareste... Maica Domnului sa va ajute sa treceti cu bine peste acesta suferinta. Poti pomeni la rugaciunea personala numele bebelusului daca asta te mangaie, poti face milostenie, fa ceea ce simti tu. Dar peste toate acestea sa ai convingerea ca are grija Domnul de zidirea Sa, mai mult decat am putea avea noi insine vreodata..
Cu drag Jeni!