Uite , de exemplu mie imi place sa observ natura si oamenii , in orice miscare cred ca ne vorbeste Dumnezeu , numai sa luam aminte .
Urcam imtr-o zi un deal mai inalt si abrupt prin padure . Cel care ma insotea ajunsese de mult in virf iar eu ma chinuiam cu chiu cu vai sa fac fata .
Ma opream des linga copaci sa -mi linistesc pulsul . Dupa ce-mi reveneam urcam iar ,si asa mereu . Dar cind ajungi la o anumita inaltime dispar copacii si atunci trebuie
sa -ti ajunga energia pe care ai acumulat-o in drum .
M-am gindit mereu : drumul care duce la Hristos trebuie sa fie foarte greu , pomii seamana cu Sf.Liturgii unde omul se opreste sa -si ia hrana sufleteasca unde mereu se improspateaza .
Iar sus , unde au disparut copacii , nu se mai ofera nici un spijin , acolo ori faci fata , ori te sfirsesti , poate renunti si te intorci inapoi.......nu prea stiu cum sa le inteleg ! Daca vintu-i puternic te poate zbura !
|