Despre vrabiute as vrea sa vorbesc si eu.
Pana acum cativa ani, am locuit intr-un turn la et. 6. De turnul meu, pe colt era lipit un alt turn asa ca de pe geamul din bucatarie vedeam partea din spate a turnului vecin, iar din dormitor sau sufragerie vedeam fata turnului, partea dinspre strada.
Era iarna cand au venit vrabiutele la geam. Ger, vant, pustiu, pentru ele nimic de mancare. Nu am inteles de la inceput ce vor, nu-mi puteam explica de ce ciripesc asa tare ca si cum m-ar fi certat, nu stiam de ce bateau cu aripile in geam ca si cum ar fi vrut sa le deschid. Dar mai de neinteles va ramane pentru mine cum de stiau ele sa vina sa bata la geamul dormitorului dupa ce plecam din bucatarie. Trebuia sa inconjoare blocul vecin. De ce pana sa ajunga la geamul dormitorului meu nu se opreau la alta fereastra?...
Intr-un tarziu am inteles mesajul si-am inceput sa le pun malai sau mamaliga. Cautam sa nu uit, sa aiba ceva de mancare pentru ca strigatul lor disperat nu-mi facea bine, mai ales dupa ce am inteles ca ele cereau in felul acesta de mancare.
Dupa ce se saturau ciripeau vesel ca si cum ar fi vrut sa-mi spuna ca se simt bine si ca pot merge linistite la culcare.
Dupa ce m-am mutat in ap. in care locuiesc acum, alta dispozitie a geamurilor, vrabiutele au inceput si aici sa vina. Numai ca am deranjat-o pe vecina de sub mine pentru ca a cazut malai sau bucatele de mamaliga pe pervazul ferestrei ei si a venit sa-mi ceara socoteala de ce arunc malai pe geam. I-am spus ca nu arunc malai, ca le pun vrabiutelor sa manance cand vin sa-mi ceara de mancare. Vecina mea, de altfel foarte bisericoasa, si-a facut cruce, mi-a zis ca sunt nebuna si ca nu a mai auzit asa ceva... "- Auzi, vin vrabiutele sa-i ceara de mancare! N-am mai auzit asa ceva!..."
|