[C-tin]

-de Párintele Cleopa Ilie (de la Sihastria)-
Cum inseala diavolul pe om.

Era un calugar pustnic, mare sihastru in pustie, in partile Alexandriei, cu numele Ilarion. Avea aproape o suta de ani. El s-a rugat lui |Dumnezeu cativa ani de zile: “Doamne arata-mi mie cum inseala diavolul pe oameni, ca eu, cand vin oamenii aici sa le spun: <Oameni buni, paziti-va, uita asa, asa> Care-I mestesugul lor si metoda de a-I intoarce pe oameni de la calea cea buna si de a –I face robi pacatului si a-I duce in iad? Cum castiga ei mai multe suflete pentru iad, decat ingerii pázitori pentru Imparatia Cerului? S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu.
Intr-o noapte, stand el la rugaciune, in putera noptii fiind, afara era luna ca ziua, s-a deschis usa singura si a intrat ingerul Domnului. Un tánar, frumos foarte. Cu o cununa pe cap si avea o tichie de aur la frunte. Cu toiag de aur in mana si cu vesminte ca fulgerul pe el.
Si a intrebat: “Párinte, ce te rogi mata?” “Sa-ti spun drept, eu ma rog la Mantuitorul sa-mi arate cum ii inseala dracul pe oameni si-i duce la iad”.
“Uite, parinte, ia Sfanta Cruce in mana, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pana in poiana, stai langa un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Eu sunt cu mata si ce-I vedea noaptea asta in poiana si ce vei auzi, ai sa scrii, ca sa ramana la neamurile din urma, ca sa stie cum inseala diavolul pe oameni. Sa nu te temi, ca ai sa vezi lucruri infricosatoare”. Si ingerul a disparut.
El, cand a auzit ca l-a invatat sa se inarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea si s-a dus,zicand in minte rugaciuni, si a ajuns in poiana. Era liniste mare; nu batea vantul in noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batranul langa un copac si statea luand aminte.
Deodata vede ca in mijlocul poienii apare un jiltz, un tron imparatesc. Parca era de fulgere, ca para focului. Intai scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se aseaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Cu patru perechi de coarne, un codarlau de vre-o 70 de metri. Ochii ca luceferii, din gura lui iesea o para de foc de un metru. Avea o coroana facuta numai din serpi si tinea in mana un toiag in chip de balaur.
Cand l-a vazut batranul s-a insemnat cu semnul |Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Cand a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Au aparut milioane de detasamente, regimente batalioane de draci. Erau pe deasupra padurii pana la cer, poiana plina. Langa dansul erau niste generali mari, cu cate trei perechi de coarne, cu o spinare lata de doi-trei metri, cum n-a mai vazut nimeni.
Cand a vazut calugarul atat amar de iad acolo si atatia diavoli, si-a adus aminte de cuvanul ingerului care i-a zis “san u te temi”, s-a inarmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.
Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, in toate partile nu se vedeau decat cete de diavoli, s-a sculat satana in picioare si a zis:
-Atentiune, draci, v-am adunat aici in miez de noapte, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat?Si a zis unul: -Stapane, nu stim!
-Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi: care stie cel mai bun mestesug de a insela oamenii si a-I aduce la imparatia mea? Si sa-mi arate cum inseala el lumea si cum il prosteste pe om si-l inseala de-l aduce la munca cea vesnica si la imparatia noastra. Care-I metoda, care-I mestesugul vostru, ca voi in toata lumea, acesta treaba aveti, sa inselati sufletele oamenilor. Sa va vad cat de iscusiti sunteti voi in a insela sufletele oamenilor!
Cel ce ma loveste in gandire, daca are sa-mi spuna un sfat cum inseala lumea asa cum gandesc eu, iata ii voi da sa conduca trei minute in locul meu, si-l voi face si mare sef peste ceilalti.
Toti tremurau, erau urati groaznic. Stateau si tremurau inaintea lui si prin vazduh si pe jos. Atunci a iesit unul slabutz, cu o barba sura, doua cornite ca la capriorul cel din padure. Ochii holbati, nas carligat ca un sarpe.
-Sa traiesti intunecimea ta.
-Cum te cheama, baiete?
-Aghiutza ma cheama.
-Mai aghiutza cum inseli tu pe oameni si ii duci la iad?
-Intunecimea ta, eu ii spun omului asa: Mai, omule, mai hai si la biserica, mai hai si la manastire, mai si posteste, dar nici cu dracul nu te strica, mai hai si la nunti cu lautari, mai hai si la meciuri, hai la baluri, hai la buffet, hai la crásma, hai la televizor, o tigara, trebuie sa mai fumezi, mai fa cutare. Esti om, mái, trebuie sa traiesti viatza asta. Mai fa si ale lui Dumnezeu, dar nici cu dracul nu te strica. Cu acesta metoda am inselat pe foarte multi. Led au in gand, ca alta putere nu am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. Ingerii din Rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea in gand omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam in gand omului sa faca rau. Dar ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapanirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu dea sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca e prost si ne asculta ce-i dam in gand. Si asa am amagit pe foarte multi. Cand ies de la biserica, unii se opresc la carciuma. Acolo fiecare se intalneste cu neamuri, cu prieteni. Iar eu ii dau in gand omului si el crede ca e gandul lui: “Sa mai iau o bere, sa mai iau o tzuica”. Unul mai ia o tigara, mai vine un lautar cu scripca sa-I cante “hai noroc cumetre! Haida ba, da-l pe gat cu noroc!”Din cauza asta omul s-a impiedicat, nu i-a folosit mai nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a intors la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare.
Si a intrebat satana: - Pe multi ai inselat?
-Sa traiesti intunecimea ta, pe multi!
-Ai inselat pe cei mai prosti decat tine, dar n-ai facut nici o isprava.
-De ce, intunecimea ta?
-Tu ii spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la carciuma, sa merga si la petreceri, sa merga si la locuri sfinte, sa mai citeasca, sa se mai roage, pe urma sa merga la distractiile noastre dracesti, dar Hristos ii spune in Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! Sau de unul vei griji si de altul te vei lepada. Sau de unul vei asculta si de altul te vei lepada.
L-ai indemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de cateva ori, dar dupa o vreme vine ingerul si-i da in gand: “Mái omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul ori cu Dumnezeu”. Si omul fiind certat de frica lui Dumnezeu, se lasa. “-Mái, ma tin numai de una, ca nu este mantuire umland pe doua cái!” Merge el oleaca asa, dar …Gata, nu mai bea la crasma, se duce, se spovedeste la popa. Si n-ai castigat multe, nu mi-ai facut mare isprava.
-Ai patzit asa?
-Am patzit si asa!
-Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai inselat pe cei mai prosti ca tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine.
Si i-a spus la unul cu spinarea lata, ca era unul cu spinarea lata de 3-4metri, cu patru perechi de coarne si acela: “I-al in spinare”. Altul cu o jarpa de foc: “Da-i, da-i si trimite-l in gheena”. Gheena este un potop de foc negru, de miliarde de ori mai fierbinte decat focul de pe pamant. I-o dat si bataie si l-o trimis si in gheena. L-a batut in loc sa-i multumesca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun. Acum tremurau ceilalti.
-Altul, bá, sa iasa la raport, sa spuie cum inseala.
Iese unul carunt, cu doua perechi de coarne, uracios si acela, cu urechile ca la magar, picioarele strambe, cu un codarlau…..Iese inaintea lui si da raportul:
-Sa traiesti intuncimea ta!
-Cum te cheama, musule/
-Scárábutzá ma cheama.
-Mái, scárábutza, cum inseli tu pe oameni?
-Iata cum, intunecimea ta. Eu ii spun omului asa: Mái omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este inger, nu este iad, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici in lumea asta! Daca ai ce manca si ce bea si ai bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Deci atata-i tot, cat ii pe lumea asta.
-Si te-or ascultat multi?
-Foate multi.
-Mái tampitule, prostule, mai prost decat cel dintai. Si tu ai inselat pe cei mai prosti decat tine. Stiu eu ca ai inselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-I inseli. Pentu ca Sfanta Scriptura ii spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este inger, este rai, ca este munca vesnica, este slava vesnica, este pedeapsa pt pacat, este rasplata in ceruri pt fapta buna. Ce sa-I spui tu? Cand toate scripturile spun, si apostolii si proorocii, poti tu sa-l inseli pe om sis a-I spui nebunii de ale tale ca nu-I Dumnezeu, ca nu-I drac?
Scriptura e plina de acest fel de invatzaturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine. Ba si mai mult. Dumnezeu cand l-a sadit pe om a pus in sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Cat de pagan ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta in sufletul lui si aceasta este constiintza. Constiintza il mustra cand face rau si-l bucura cand face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-I de natura divina, nevazuta.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om si, indata ce a gresit, il mustra: “De ce ai facut asa?” Poate san u-l muster nimeni. Poate sa nu-l vada nimeni cand face pacatul. Oricand greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam intai, numita si legea firii sau a constiintei, il mustra imediat. Uneori asa de tare il mustra, daca este pacatul mare, incat il da aproape in deznadejde. Se implineste atunci cuvantul care spune in psalmi: Intru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau(Psalm38,14-15). Adica se subtie nadejdea lui ca panza unui paianjen si de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.
Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare il mustra pe om uneori, ca se face lui acesta mustrare chinuirea chinurilor. Din cauza constiintei nici nu poate manca bine, nici nu poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se mai poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul in lemn. “De ce ai facut si de ce ai maniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?”
Deci, degeaba ii spui tu ca nu-I Dumnezeu, caci constiinta ii spune si, dupa constiinta, ii spune si Scriptura. Tu zici ca-l inveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i inger, ca nu-i Rai, dar constiinta ii spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca Dumnezeu exista, ca este inger, munca vesnica, slava vesnica.
Deci si tu – i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat inseala multa lume – esti prost sin u aduci mare aport pentru imparatia iadului; nu aduci mare folos!
N-ai lucrat, scarabutza, bine! Ia-l, bá cel cu spinarea lata. Da-I, da-i! Da-l in gheena ca-I prost, n-o castigat multi pt imparatia mea. Altul!
Deci a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport inaintea satanei, cum a patit sic el dintai care invta pe om sa mearga si la biserica si la crasma sis a faca si de-ale lui Dumnezeu si de-ale satanei. Adica in loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis in fundul iadului, ca-I prost si nu stie sa insele pe oameni. A inselat, dar a inselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad.
Satana state ape scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicand;
-Daca cel ce iese a treia oara ma loveste in gandire, adica imi spune un plan de-a castiga suflete pt imparatia iadului mai bun decat al celor doi care mi-au dat raportul mai inainte, atunci eu pe acela il voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul de imparat al iadului 3 minute.
Dup ace a is satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau san u patzeasca ce au patzit ceilalti doi, ca, in loc de lauda ii bate si-I trimite si-n fundul iadului. Si era tacere intre polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni in jurul padurii si a poienii aceleia. Totusi dupa un timp iese un mosneag ghebos, cu trei perechi de coarne, un nas carligat, un picior de ratza, unul de tzap. Avea insemnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu cati metri in urma. Si cand a iesit, s-a dus inaintea satanei, cum statea pe scaun acolo in mijlocul poienii, si i-a spus:
-Sa traiesti, intunecimea ta!
Satana il intreaba:
-Cum te cheama?
-Sarsaila ma cheama!
-Ehei, te vad batran si grebanos. Mi se pare mie ca stii tu ceva mestesuguri de a insela suflete, sa le aduci la imparatia mea.
-Nici intunecimea ta nu stii ce stiu eu!
-Sa te vad, mosnege! Ca te dai mare mester in a castiga suflete.
-Nici tu nu stii ce stiu eu!~ Eu am un mestesug, ca am imbatranit in lupta cu sufletele oamenilorde atatea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad iarna fulgii de zapada, asa dobor in iad suflete in fiecare zi.
-Si cum ai reusit sa aduci atatea suflete in imparatia mea?
-Ehe? Crezi ca eu sunt prost ca aghiutza sa-I spun omului: “mai hai si la biserica, mai hai si la crasma”, sau ca celalalt nebun sa zic ca nu e Dumnezeu, nu e drac. Doar stiinta de Dumnezeu e sadita in om, in constiinta.
Eu atat ii spun omului: “Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este inger, este munca vesnica pt pacat si slava vesnica pt fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi incepi fapta buna?
Daca-i copil ii spun: : Las, cand vei fi mai mare”. Daca ii flacau: “Mái baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretzea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci in lume!” Vine ingerul si-i spune “Mai roaga-te!” Eu ii zic: nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viatza tebuie traita! Dupa ce te vei casatori si iti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa incepi fapta buna. Acum mananca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tanar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru ocainta mai lasa pe maine, lasa pe la anul, mai incolo!”. Il invat pe om sa amane pocainta de azi pe maine, de maine pe poimaine! Ingerul ii spune cand vede un sarac: “Da-I , mái, ceva!” Eu ii zic: “Lasa bái, asta nu-I sarac. Dai banii la toti golanii? O sa-I dai mai incolo cand o sa ai. Ce milostenie vrei sa facia cum? Taci din gura! Lasa, cand o sa vina unul mai sarac o sa dai sit u milostenie”. Iar cel sarac nu mai vine la el.
Ingerul ii spune: “Pocaieste-te, lasa, mai, pacatul”. Eu ii zic: “te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa te pocaiesti acum, sa rada lumea de tine? N-ai vazut la biserica ca sunt numai babe? Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu atatea ceasuri rugandu-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai de crescut copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de insurat si maritat. Ai atatea!”. Si-l incurc cu grijile vietii si tot ii spun: “Las ape alta data”.
Sau vine ingerul si-I spune: “Mái omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfraul, lasa betia, lasa tutunul, lasa injuraturile!”. “Ei dar de pea cum? Mai incolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfarsitul cel bun, dar pana atunci poti petrece asa!”.
Cand ingerul ii spune: “Mái, omule, fa si tu un praznic pentru morti!”. Eu ii spun: “Dar esti prost? Acum ai de imbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!”.Ingerul vine si-i spune: “Mái, omule, ia incepe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!”. Eu ii spun: “Nu posti ca-ti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii! Cand o sa iesi la pensie, atunci o sa postesti”.
Tot asa le zice, fie la barbate, fie la femei, ca au obicei si unii si altii sa mai traga cate o tigara, si zice ingerul: “Frate, mai lasa tigara, tutunul, o sa te imbolnavesti, nu vezi ca totul e scump?”. Dar vin eu si ii zic: “Da, omule, o sa te lasi de fumat, da vezi pachetul asta, doar n-o sa-l arunci. Ai dat bani pe el, trebuie sa-l termini”.
Tot asa ii sopteste ingerul si la cel betiv: “Mái omule, lasa crasma, du-te acasa, te asteapta femeia, copiii”. Dar eu vin si-I zic: “Da, o sa lasi bautura, dar uite, tocmai te-ai intalnit cu cumatrul si el face cinste, nu poti sa pierzi ocazia”. Si se mai duce o zi.
Dimineata ii sopteste ingerul pazitor: “Frate, scoala-te si tu cu o jumatate de ora sau cu o ora mai devreme, citeste rugaciunile de dimineata, ba mai ai timp sa faci si acatistul Maicii Domnului. Vezi ca esti tanar si in putere, poti sa faci si cateva metanii sau cateva inchinaciuni, ba chiar mai ai timp sa mai citesti si din Psaltire vre-o catisma”. Dar vin eu si ii soptesc pe cealalta parte: “Stii ce dulce e somul dimineata? Cinci minute sa mai stai si apoi o sa te scoli”. Si el se intoarce pe partea cealalta, si cand si cand se scoala zice: “Vai ce tarziu e! Trebuie sa merg la serviciu, la scoala, la facultate, trebuie sad au la gaini, la porci, la ratze”. Eu zic: “Nu-I nimic, lasa, te rogi cand vii de la scoala, de la treaba, lasa ca ai timp.” Iar cand vine acasa iarasi ii zice ingerul: “Frate, nut e-ai rugat azi dimineata, macar acum stai vreo jumatate de ora la rugaciune”. Si vine u si-I soptesc: “Stii ca ti-e foame, mananca sa te intaresti”. Apoi ii zic: “Cu burta plina nu te poti ruga, ba esti si obosit. Odihnestete si dupa aceea ai sa te rogi”. El mananca, se odihneste si cand se trezeste: “Vai de mine ca-i tarziu, trebuie sa spal, sa fac curat, vine femeia, barbatul, vin copiii. Am de reparat masina, am de invatzat”. Iar eu ii zic: “Nu-i nimic, mái, lasa, ai sa te rogi deseara”.
Seara cand a terminat cu treaba, iar ii spune ingerul: “Frate, nu te-ai ruga toata ziua, macar acum sa te rogi si tu vreo ora-doua sa sa mai citesti o carte sfanta”. Si vin eu sarsaila, si zic: “Da, omule, ai sa te rogi, dar mai intai vezi ce e la televizor, nu cumva sa pierzi ceva important. Poate este ceva de folos”. Iar daca l-a pornit ii soptesc: “Aaa, este film, este meci, este spectacol”. Si trece o jumatate de ora, o ora, doua , trei, patru, cinci, si se face miezul noptii. “cat e ceasul? Váleu, doisprezece! Pai la ora asta se roaga numai calugarii prin manastiri, lasa ca te scoli de dimineata…
Si dimineata o ia de la capat.
Iar cand e sarbatoare, numai vezi ca-i spune ingerul: “Frate, azi e duminica, e sarbatoare, vino si tu la biserica, la fel ca tot crestinul!” Iar eu vin si-I spotesc : “Saracul de tine, toata saptamana ai muncit, ai invatzat, esti obosit, stai si te odihneste, stai la televizor, mai repara masina, nu vezi ce aglomeratie e la biserica, aer greu, trebuie sa stai in picioare, acasa stai pe un fotoliu, mai o tigara, mai o cafea, dar nu-I nimic, o sa mergi si la biserica duminica viitoare, mai la Pasti, mai la Craciun, lasa ca ai mers destul”.
Asa ma asculta toti si fapta buna tot o amana de azi pe maine. Sfanta Scriptura spune de altfel. Duhul Sfant ii trezeste pe oameni, zicand: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va invartosati inimile voastre. Glasul lui Dumnezeu in om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: “Omule paraseste pacatul! Lasa-te de furat, de curvit, lasa-te de rele, de zavistie, de pizma si cearta”.
Dumnezeu ii porunceste azi, iar noi ii spunem lui: “Nu astazi, ci maine, poimaine, la batranetze!”
Si-i zicem asa: “Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de maine!”
Si asa, zice, este pacatul la om, cum ai lua un cui mare si cu un ciocan incepi a-l bate intr-un lemn de stejar uscat. Daca-I dai un ciocan, doua, trei, cuiul il poti scoate usor. Daca-l bati pe jmatate, este mai greu, iar daca il bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!
Asa-I si pacatul! Se bate in fire prin obisnuinta, Si dupa ce-l invatz cu lenevia si cu pacatul, stau deoparte si rad. N-am nevoie sa mai fac ceva. Se obisnuieste cu pacatul, se baga in fire si obisnuinta e o a doua natura. Singur se duce la pacat. Eu stau numai si rad, dar mie greu si mie pana il invat sa amane fapta buna de azi pe maine, pe poimaine, la batranetze, la anul mortii, cutare. Si el amanand aceea, se invatza cu pacatul.
Si daca omul nu lasa azi pacatul, cand este proaspat, cu cat se invecheste, cu atat mai greu se poate dezobisnui de danul.
Vazuta-I in arama rugina verde? Arama, daca o curatai in fiecare zi stralucea ca aurul! Insa, daca s-a lasat ani de zile , a prins rugina verde, n-o mai poti curatza cu nimic in lume, numai daca o topesti. Asa-I sufletul cand imbatraneste in pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca maine sau poimaine il lasa mai usor. Ca pe masura ce trece vremea, pacatul se invecheste,, se bate in fire si obiceiul pacatos devine o a doua natura, obisnuinta se face a doua fire asa incat omul face pacatul vrand-nevrand si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a invechit in el!
Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta.
Si cand l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cati, este al meu pt totdeauna! Si asa reusesc eu sa-I insel, ca mii si milioane de oameni amana pocainta de azi pe maine si toti se robesc pacatului, caci pacatul care nu l-a lasat azi, maine-poimaine prinde radacini si este tot mai greu. Iar cand omul vrea sa lase pacatul dupa ce acesta s-a batut in fire, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: “Esti prost, mái? Cu mine ai trait atatia ani! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te invatz eu si cum te-ai obisnuit cu mine!”
Asa cum ti-am spus mai inainte, am inselat atatea suflete, incat acestea cad in iad cum cad fulgii cand ninge si asta doar cu un singur sfat: “Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa incepeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!”
Deci iti spun, intunecimea ta, acesta-I sfatul si mestesugul meu si am o ceata in iad de mii si sute de ucenici de-ai mei, pe care i-am invatzat asa si-I trimit in tot pamantul sa soptesca omului la ureche: “Omule pt fapta buna mai este vreme. Maine poimaine, peste un an, peste doi, la batranetze”. Si am reusit si reusesc inca. Du-te si vezi in iad cati am pogorat si pogor cu acest sfat.
Atunci satana s-a sculat de pe tron si a batut din palme:
-Asta-I cea mai buna! Asta a lui sarsaila.
Atentiune gloate dracesti! Asta-I cea mi buna: a-l invatza pe om sa amane fapta buna de pe azi pe maine si sa faca intai pacatul. Ca pe urma se invatza cu pacatul si fapta buna nu o mai face, si pana sa-si dea seama ca l-am inselat il avem deja in iad.
Deci uite ce-i…
S-a dat satana de pe tron si l-a suit pe sarsaila, I-a dat coroana cea cu serpi si toiagul in chip de balaur si a spus:
-Atentiune toate gloatele!, hai sa-I cantam cu totii ca acesta a gasit cel mai bun sfat inselator: omul sa amane fapta buna pe maine, pe poimaine, Sa-I cantam cu totii Si tobele au inceput sa bata si toti dracii urlau “Multi ani cu rock and draci sa arza! Multi ani cu rock and draci sa arza! Si din iad sa nu mai iasa!...” Cantau dracii de huiau muntii cutare. Si a luat satana cununa si i-a zis:
-Brava, mosnege sarsaila, ca ne-ai spus cel mai bun sfat.
-Mergeti acum gloate dracesti, cu sfatul lui sarsaila, ca sa aduceti cat mai multe suflete in imparatia mea, ca sa se chinuiasca in vecii vecilor .Spune unul: “Este Dumnezeu!” Tu ii zici: “Da, este, dar mai lasa fapta buna. Maine .Poimaine. La batranete. Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te impartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe maine!” Ca daca il inveti asa si el te asculta se invata cu pacatul si pe urma se duc de la sine in iad..
Calugarul, dupa ce a vazut si a auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de tei ori din palme si ca o scanteie s-a stins in vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce auzise, cu cata viclenie instruieste satana pe dracii lui ucenici ai iadului, ca sa-I invetze pe oameni cu sfaturi viclene sa amane pocainta.
Atunci a venit ingerul Domnului si i-a zis:
-Ai vazut párinte? Te-ai rugat atatia ani sa-ti arate Dumnezeu cum inseala diavolul pe oameni si cum ii duce in imparatia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!
Ai vazut ca aghiutza ii zice hai si la manastiri dar hai si la crasme. Scarabutza ii zice ca nu exista Dumnezeu, dar ai vazut cel mai bun sfat inselator a lui sarsaila: sa amane fapta buna de azi pe maine si sa faca pacatul.
Du-te la chilia ta, pune mana pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu ochii tai si urechile tale, sa ramana pt neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea ca cel mai bun mestesug de-a castiga sufletele crestine pt imparatia iadului, este de-al invatza pe om sa amane fapta buna de pe azi pe maine, de maine pe poimaine, de la tineretze la batranetze, pe patul mortii si asa sa-I prinda moartea nepocait, nespovedit, si neimpartasit, ca sa ajunga cu in iad.
Pe paganii/ateii care nu stiu Scripturile ii pacaleste chiar si de-alde aghiutza si scarabutza! Dar bucuria satanei e sa insele pe oamenii drept credinciosi, pe cei botezati intru Hristos. Sa-I insele cu sfatul lui sarsaila.

Deci cand vei auzi in constiinta indemnul ingerului pazitor: “Mái omule, hai la marturisire”, atunci sa te duci. Daca zici ca o sa te duci alta data, ei gata te-a castigat sarsaila.
Cand vezi ca-ti spune gandul: “Spune pacatele toate din copilarie, nu cumva sa mori si sa ramai nespovedit” si apoi vine alt gand: “Nu, mai lasa!” Acela-I sarsaila, vicleanul. Iti spune gandul: : Mai omule, uite ce-I, mai lasa tutunul, sau hotia, minciuna, betia, curvia, cutare”. Dar vine alt gand: “Eh, trebuie sa mai traiesc si viatza asta, doar un pahar, numai o tzigara”. Asta-I sfatul viclean a lui sarsaila. Cand iti spune ingerul, “Mái, scola-te la miezul noptii si zi Tatal Nostru si vre-o sapte metanii”. Eh tocmai acum cand cand e somnul mai dulce, o sa fac maine noapte, poimaine!’ E sarsaila acolo.
Deci, sa luam aminte: de cate ori ne invatza sa amanam fapta buna, acela e sfatul lui sraila cu care se umple iadul.
Cine are urechi de auzit sa auda, cine are ochi de vazut, sa vada…!