Citat:
În prealabil postat de alyna26
buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!
|
Sper că suntem de acord că Dumnezeu a creat ființe raționale cu putere de decizie, libere să aleagă ceea ce vor și ce nu. N-a programat roboți sau androizi, destinați să înfăptuiască chiar și dreptatea, binele sau să le impună valorile creștine ca proceduri / rutine în creier. Creierul nu este, totuși, un (micro)procesor.
Dumnezeu permite răul, fiindcă răul este opțiunea creaturilor Sale, înzestrate cu liber arbitru și nu pentru că El este autorul răului (răul ca absență a binelui). Dumnezeu a creat,
a adus în ființă ceva viu, a
înființat, nu a
desființat; creaturile Sale au
desființat viul (existența) prin refuzul binelui, adică
înființarea răului ca ceva care nu era creat dinainte,
au adus practic în ființă neființa (răul) prin opțiunea lor de a nu fi întru creația lui Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, e foarte simplu.
Dumnezeu a zis „Să fie lumină!”, dar a permis creaturilor Sale să-(și) stingă lumina, dacă chiar își doresc să aleagă întunericul (absența luminii), dacă ei au ales în locul eternității vremelnicia dată de șarpe la pomul cunoștinței binelui și a răului.
Și în rest, recitiți cu atenție următoarele:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...625#post320625
Doamne ajută!