[zaharia_2009]

Am sa continui sa va povestesc cit de mare este Dumnezeu si cum sunt milele lui desi fiecare dintre noi le-am gustat intr-un fel sau altul .

O data , mai demult, am citit o carte scrisa de parintele Arsenie Boca, in care se vorbea despre legatura dintre durerile oamenilor si pacatele lor . Cred ca si asa se si numeste , ,,Despre durerile oamenilor".
Nu as fi citit-o eu din dorinta mea dar am vazut-o pe noptiera sotiei mai multe zile la rind . Eu nu prea ma omoram cu calugarii astia , mi s-au parut tot timpul ca fiind rupti de realitate, izolati in chiliile lor si mult prea mult teoreticieni ai vietii . Totusi , intr-o zi am zis ca am sa o rasfoiesc doar dar pina la urma am citit-o .
Am vazut astfel cum fiecare necaz, fiecare suferinta din viata noastra isi afla radacina intr-un pacat.
Ramona, sotia mea, a pierdut prima sarcina . M-am temut si m-am gindit ca aceasta intimplare se datoreaza avortului facut de una din prietenele mele , in urma cu vreo 15 ani,crima la care eu am fost initiatorul si vocea dominanta .
Tot asa, pierderea agoniselei a 20 de ani de munca este urmarea traiului indepartat de aproape tot ce inseamna dreapta credinta.
Si am mai constatat un lucru : pe masura ce spovedeam anumite pacate , Dumnezeu ridica de pe umerii nostri greutatea suferintei corespondente pacatului.
De exemplu, in timpul primei sarcini , eu si Ramona nu ne-am infrinat de la viata sexuala, asa dupa cum sfintii parintii si parintii bisericii sfatuiesc cu multa luare aminte , ci am continuat totul in mod considerat de noi ,,firesc". De fapt, sotia mea ma sesizase ca nu procedam bine dar eu fiind un om cult am preferat sa consult medicul iar acesta cu multa caldura a confirmat ca asa ceva este normal .
Tot de la Ramona citisem o carte, a aceluiasi parinte Arsenie Boca, despre casatorie dar parerile citite acolo mi se pareau ridicole . Spunea parintele ca din clipa in care sotia simte ca a ramas insarcinata este musai sa o lasi linistita . Da dar eu vedeam altfel problema , ma gindeam ca Dumnezeu iubeste pe om si ca tot din aceiasi dragoste l-a facut pe om sa se insoteasca cu aleasa sa , sa aibe apropiere intima cu ea ori de cite ori au pofta deoarece casatoria este binecuvintata de El, ca dorinta de intimitate este legea suprema si ca Dumnezeu nu se supara nici o data pe aceasta apropiere intima chiar daca a doua zi mergi la liturghie ca sa te impartasesti . Socoteam deci ca daca Dumnezeu a binecuvintat casatoria si ca il iubeste pe om ca pe culmea creatiei Lui atunci raporturile intime nu trebuiesc ingradite de nimic . Ori acest parinte Arsenie avea cu totul alte pareri . Nu eram convins ca are dreptate si nici nu ii ascultam sfaturile .
Dar la un moment dat, in timpul liturghiei , cind mergeam sa impartasim copii , am vazut ca fetita noastra isi tragea fratiorul peste ea, oarecum ca intr-o pozitie de impreunare. Fetita avea atunci putin peste 2 ani dar ceea ce mi-a atras cel mai serios atentia era ca acest gest se petrecea numai si numai in biserica, inainte de sfinta impartasanie !
Uimirea a fost si mai mare : cum am spovedit pacatul despre care am vorbit, fetita a renuntat la aceasta tendinta.
Pe baiat l-am conceput dupa ce bausem mai mult . Credeti ca nu au aparut si consecintele ? De mic, a fost mai violent, isi facea singur rani, se musca, adica era agresiv nu numai cu cei din jur , ci chiar cu propria persoana.
Nu stiam ce sa facem ! Am vorbit cu duhovnicul si intr-un an , in postul Craciunului am mers cu el la sfinta liturghie si l-am impartasit zilnic. Dupa mai multe zile de astfel de tratament si spovedirea cu multa cainta a pacatului , baiatul nostru a devenit altul. Am vazut in aceste intimplari cu fetita si baiatul minunile lui Dumnezeu !
Incet , incet am inceput sa ma apropii din ce in ce mai mult de Dumnezeu. Dar ispitele nu au incetat sa se inmulteasca.
La un moment dat, Ramona, vazind ca am inceput sa merg mai des la biserica si sa ma spovedesc , mi-a zis dintr-o data ca vrea sa divorteze. Eu insa avind incredere in Taina Spovedaniei, i-am zis f. calm sa mearga si ea sa se spovedeasca. Si Dumnezeu a ajutat , si a mers si ea la spovedit. Dupa citeva spovedanii , s-au schimbat mult in bine relatiile dintre noi. Pe linga aceasta ,la armonia familiei au contribuit , desigur, si participarea regulata la Sfinta Liturghie ca si rugaciunile facute impreuna acasa .
Chiar si situatia financiara , care cit de cit s-a indreptat, a avut rostul sa ne faca sa ducem o viata mai simpla si sa ne lipseasca de un mare stress. Am renuntat astfel la multe si false ,,necesitati consumiste" . Bancile ne-au luat masinile si casa. Acum nu mai avem nici o sursa de venit, si chiar daca am avea, tot institutiile abilitate au avut grija sa ne blocheze conturile total... probabil ca se asteapta sa traim cu aer ! Ca sa traim totusi a trebuit sa vindem o parte din lucrurile personale, si in plus, ne mai ajuta tot cei pe care odinioara i-am facut sa sufere.
Prin noua viata pe care am inceput sa o exersam am redescoperit ceea ce am pierdut cu ,,afacerile" : dragostea si iubirea aproapelui, ajutorul primit la greu . Desi cei mai multi spun ca noi am pierdut totul (in afaceri) eu spun defapt, ca am cistigat si ca sufletele noastre au inviat din nou prin reinvierea credintei.
As vrea sa mai adaug un lucru, de doi ani nu mai consum TV si presa, cu exceptia celei ortodoxe. Chiar daca spui ca te uiti numai putin la TV acesta te indeparteaza , pur si simplu, de Dumnezeu pt. ca in primul rind iti imprastie mintea . In plus , desvolti tendinta sa comenteziceea ce ai vazut , sa judeci anumite fapte, anumiti oameni, si iti faci pacate, idoli, vrind-nevrind.
Nu ma uitam mult , dar intr-o zi am luat decizia sa nu ma mai uit deloc iar acum ma simt sufleteste , mult mai bine. Unii parinti, de exemplu, isi lasa copii sa se uite la desene animate , dar cele mai multe dintre ele sunt create ca sa faca copiii mai violenti, sa-i indeparteze de Dumnezeu, sa-i faca sa se increada in spiridusi sau in diferite personaje ,,f. puternice"

In viata avem nevoie de modele de vietuire pt a sti sa ducem o viata placuta lui Dumnezeu . Eu am avut sansa extraordinara ca de mic sa iau cunostinta cu credinta religioasa pt. ca am avut linga mine modele: bunicile mele erau amindoua f. traitoare , amindoua aveau lacrimi in ochi cind se rugau la Sf. Liturghie. Si pe mine au incercat cit au putut sa ma cresca frunos. Din pacate , comunismul a distrus reperele, valorile morale somitatile culturale si oamenii reprezentativi ai natiei, astfel incit parintii nostri au avut o credinta caldicica sau au schimbat-o pina la urma pe una satanica, fara ca macar sa isi dea seama.I
In comunism nu aveam de unde sa invatam despre cum trebuiesa ducem o viata crestina deoarece el lupta impotriva lui Dumnezeu , excluzindu-l pe caesta complet din viata oamenilor.

Apoi, dupa caderea comunismului ...