[Alin27]

Urmasii lui Cain:
O raza de spreanta

-scurta meditatie in trei acte-


Actul I : In stand by

“Vazand poporul ca Moise intarzie a se cobora din Munte, s-a adunat la Aaron si i-a zis: scoala si ne fa dumnezei care sa mearga inainte noastra, caci cu omul acesta, cu Moise, nu stim ca s-a intamplat…Apoi a sezut poporul de a mancat si a baut si pe urma s-a sculat si a dansat.”

Si vai, cati din cei care, in cele doua milenii de era crestina, asteptandu-L de data aceasta chiar pe Mesia, care a promis ca va reveni, nu a procedat din pacate in acelasi spirit. Nu in acelasi fel ca evreii razvratiti, adica nu printr-o negatie fatisa, dar in acelasi spirit.

Asteptandu-L pe Hristos, care trebuie asteptat fiindca si-a anuntat solemn si raspicat venierea – “Privegheati, privegheati, caci nu stiti nici ziua nici ceasul in care Fiul Omului va veni” – multi dintre credinciosi , ca sa nu zic majoritatea,au oboist. Unii mai mult, altii mai putin, dar suficient pentru a consimti la o indulcire a asteptarii. Caci a astepta nu este intotdeauna placut, iar uneori devine de-a dreptul exasperant. “Suntem si noi oameni, nu-i asa? Obosim si mai trebuie sa ne odihnim. Rabdam, dar mai trebuie sa si mancam. Si pana la urma, un pahar de vin chiar strica? Parca discutia despre Hristos , desigur – devine mai fluenta, cu argumente mai convingatoare, cu un ton mai plin de viata… Iar la urma, un somn bun nu poate decat sa ne intareasca in asteptarea lui maine”
Si-a fost seara si-a fost dimineata: prima zi a pacatului.

A doua zi: “A venit Iisus?” “N-a venit!” “Ei in cazul acesta n-o mai luam de unde am inceput ieri, adica cu statul in genunchi si cu rugaciune pe stomacul gol, ci de unde am sfarsit, adica ne intarim trupul cu putina mancare, punem sangele in miscare cu un strop de vin, fiindca asteptarea se poate dovedi lunga, iar noi, fiind ferm hotarati sa asteptam, trebuie sa avem rezistenta”. Propunere considerata ca inteleapta, in ciuda catorva recalcitranti, repede redusi la tacere de majoritatea multumita.
Si-a fost seara si-a fost dimineata: A doua zi a pacatului.

A treia zi: “A venit Iisus?” “N-a venit!” In cazul acesta se impun masuri, trebuie facuta ordine, dat fiind faptul ca de-acum sunt trei tabere, cei pentru – majoritari, cativa indecisi, si recalcitrantii. Si fiindca ordinea-i binecuvantata, unde nu merge cu vorba mai dam si cu biciul, doar si Iisus l-a folosit; unde nu putem convinge doar cu adevarul, mai scapam si cate o minciuna, pentru cauza asteptarii se trece cu vederea – important e ca noi suntem hotarati sa-L asteptam pe Mesia, asa cum ne-a cerut”
Si-a fost seara si-a fost dimineata: a treia zi a pacatului.

A patra zi:”A venit Iisus” “N-a venit!” “Nici o problema, noi suntem hotarati sa-L asteptam. Dar cine zicea ca-i obositor? E chiar foarte placut. Avem cu ce sa ne intarim trupurile vlaguite, avem unde sa ne odihnim oasele muncite, iar recalcitrantii, fiindca am stiut sa-i convingem, au devenit mai blanzi decat mieluseii…”
Si asa au descoperit multi crestini, ca sa nu zic majoritatea, ca putem sa-L asteptam pe Hristos, nu doar priveghind, ci si dormind, nu doar postind, ci si mancand si band, nu doar muncind, ci si furand, nu doar iubind ci si urand, nu doar mangaind, ci si lovind, nu doar renuntand ci si desfranand, nu doar prin bunatate, ci si prin rautate, nu doar prin iertare, ci si prin razbunare. Ziua a cincea, ziua a sasea, ziua a saptea…
Si a privit omul toate cate le-a facut si a fost foarte multumit de toate cate le-a facut.
Cu mici exceptii datorate unor imperfectiuni mostenite…”O, acest trup al pacatului, vai mie ca fac ceea ce nu voiesc”etc.etc.etc.

Actult II: Fuga

Pentru mine, una din cele mai frapante caracteristici ale acestor vremuri de pe urma o reprezinta fuga bezmetica a oamenilor. Subliniez: bezmetica. Toata lume alearga, in toate directiile posibile, iar imaginea din metropole, din aeroporturi, din intersectiile sustendate ale marilor autostrazi este extreme de elocventa in acest sens. Zi si noapte, iarna sau vara, pe caldura torida sau frig necrutator oamenii pleaca. Se misca, se grabesc, viermuiesc. Alearga pana la epuizare si totusi nu se pot opri. Au cu totii aceleasi necesitati si scopuri, dar totusi – alta caracteristica semnificativa – directiile spre care pornesc, de preferinta opuse. O sa-mi spuneti poate ca-n acest fel se creeaza un echilibru( ce s-ar intampla daca toata lumea ar merge in acelasi timp, in acelasi loc?) si ca fiecare dintre oameni poate sa ofere o motivatie coerenta a ceea ce face.
Dar pentru mine problema nu este de ce oamenii se misca, de ce sunt mereu ocupati – fiindca in ziua de astazi toata lumea e foarte ocupata! – ci de ce nu pot sa stea locului? Iata de ce nu pot sa stea: fiindca nu doresc, ba mai mult, nu suporta intalnirea cu Dumnezeu. Si nu suporta intalnirea cu Dumnezeu fiindca Dumnezeu, in constiita lor, in propria lor constiita, ii acuza de ce au facurt, fac, sau vor sa faca. Toate intalnirile cu Dumnezeu, de la patriarhi si pana azi, au loc in popas, in reculegre, in meditatie,in nemiscare. Taina fugii, pe care satana are grija sa o inventeze subtil cu semnul victoriei, se implineste aproape obligatoriu in refuzul lui Dumnezeusi implicit in dorinta de a pacatui. Misca-te, fii active, nu te opri, implinestete prin tine insuti, caci n-ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, si nici nu trebuie sa-I dai Lui socoteala de ceea ce faci. Ce conteaza haosul din viata ta si a semenilor tai, ce conteaza haosul din viata planetei? TU te-ai ridicat voctorios deasupra! TU esti victorios!

Actul III: Venirea lui Mesia

„Oare va gasi Domnul, cand va veni, credinta pe Pamant?” Raspunsul la aceasta intrebare pusa de Iisus ucenicilor Sai, dar mai mult noua, pare a fi, din tot ceea ce vedem in jurul nostru, unul negativ. Intr-adevar, asistam la cel mai virulent atac al pacatului din istoria umanitatii, iar aparentele contrare nu trebuie sa ne insele. Pacatul a patruns adanc in sufletul si trupul intregii lumi – caci este lasat sa patrunda, ba mai mult, este primit si digerat – iar frumoasa noastra planeta este si ea bolnava incurabil. Crestinii sunt divizati adeseori pana la a se dusmanii, iar Biserica, a carei consideratie scade sau creste in functie de calculele electorale, se afla in afara sferei de decizie a celor care conduc lumea. Si totusi, convingerea mea este ca la revenirea Sa, revenire pe care semnele o arata apropiata, Domnul Iisus va gasi pe pamant foarte multa credinta. Psalmii si majoritatea proorocilor zugravesc in culori vii si raspicate miscarea unor mase uriase de oameni, care vor pornii din toate partile pamantului spre Muntele Sfinteniei, unde va avea loc intalnirea cu Mesia. Faptul este doar aparent in contradictie cu situatia de astazi a credintei si cu perscpectivele, care par a fi si mai sumbre.
In realitate va fi aceeasi situatie pe care in mic omul o traieste prin prabusirea neasteptata, dar fara drept de apel, a trupului. Si pot da marturie de mai multe situatii, extrem de elocvente, in care marii atleti ai demonstratiilor ateiste sau dusmani inversunati ai Bisericii, au aratat in fata mortii prezumtive sau iminente, un cu totul alt chip: chipul sufletului care a triumfat asupra trupului intr-un mod atat de profund, incat pur si simlu refuza orice legatura cu persoana de-acum doua-trei luni.

La fel se va intampla si cu umanitatea: cand va simtii ca-i fuge complet pamantul de sub picioare, si ca nimic, dar absolut nimic din ceea ce reprezinta „puterea” ei actuala n-o mai poate ajuta, o mare parte dintre oameni – sa ne rugam sa fie cea mai mare parte – se va converti intr-o unitate si fervoare de credinta cum n-a mai existat pana acum. Ba cred ca chiar aceasta fervoare a unitatii in jurul Sfantului Nume Salvator, Iisus, va fi cea care-L va readuce pe Mesia printre noi.

Sa fim primii care striga: MARAN ATHA!

Vanga Dimitrovna (Vanghelia Pandeva) a prezis : "In 2010 este inceputul celui de-al treilea razboi mondial, care va incepe in noiembrie si se va termina in octombre 2014. Se va desfasura la inceput cu arme conventionale, ca apoi sa aiba loc atacuri cu arme nucleare si chimice spre final" lucru care s-a si intamplat avand in vedere ca luna trecuta a inceput un conflict intre Coreea de Nord si cea de Sud.

Si profetia lui Vanga despre Romania: "
“În bucuria acestei lumi, în România va veni cel promis lumii. Mai tarziu cand va fi recunoscut de aceia care sunt drepti si alesi, se va bucura întregul Pământ de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu începerea lucrarilor Lui in această lume, tot ceea ce este construit pe minciună si pe rau se va nărui. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaşte vor fi cei din poporul său, poporul din care el a ieşit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii Divine , din aceasta lume. Acest popor va deveni o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu , singur îl va mânui.”