[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Nu stiu, parca religia ne cere sa fim prea perfecti si neavand posibilitatea sa ajungem la acest nivel, preferam sa nu mai fim nicicum, cazand intr-o mare delasare.
Ar trebui sa ne fie permis sa fim simpli, sa fim doar naturali si pe cat posibil onesti, iar prin simtirile specifice omenesti sa ne construim o cale cat mai favorabila mantuirii.
Este un fel de ; Dumnezeu ne cere sa fim perfecti in asa masura incat sa nu mai fim oameni, sa fim supranaturali...nereusind acest lucru, sfarsim prin a fi oameni si a nu ne simti aproape de Dumnezeu ( asa ar explica scrierile pompoase religioase ).
In realitate, Dumnezeu ne vrea doar oameni , asa neputinciosi cum ne stie El ca suntem, si daca incercam sa facem macar un pas catre El, Acesta se va apropia negresit de noi.

Să fim normali, fireşti , echilibraţi , să fim noi , cu bune şi cu mai puţin bune , recunoscându-ne slăbiciunile , păcatele . Vorbirea cu Dumnezeu să fie neântreruptă, iar cel care îşi aminteşte că trupul şi sufletul lui aparţin lui Dumnezeu , are o evlavie şi o frică taincă pentru El. Discernământul este un alt capitol, pe care unii îl evită în cele pe care le rostesc, le scriu. Sunt adeptul şi susţinătorul Învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, dar aceste Învăţături nu se pot rezuma la un citat, la o trimitere pe net , ci ele, trebuie înţelese cu mintea , dar mai ales cu inima, pentru că Dumnezeu nu este în primul rând un Dumnezeu al minţii , ci un Dumnezeu al inimii , al dragostei , al iubirii , al înţelegerii . Aminteam pe un alt topic , un cuvânt , un îndemn al Sfântului Nectarie al Pentapoliei , ce spunea printre altele :"Să fugiţi de extreme ! Asprimea merge împreună cu măsura virtuţii . Să vieţuiţi cu discernământ şi să nu vă istoviţi trupul cu osteneli peste măsură. Să vă amintiţi că nevoinţa trupului ajută în mod sigur sufletul să ajungă la desăvârşire . Aceasta se realizează în principal prin lupta sufletului. Nu întindeţi coarda mai mult decât trebuie !" . Putem şti dogmele pe dinafară , să le visăm şi ziu şi noaptea , putem să ne rugăm non stop, putem să fim "scrobiţi şi apretaţi " în ale credinţei, dar dacă nu-L percepem pe Dumnezeu , ca pe un Dumnezeu cu adevărat viu, suntem "morţi" în toate ! Căci tot Sfinţii Părinţi ne avertizează : "Să ştiţi că Dumnezeu nu ne forţează să dobândim darurile Lui , le dăruieşte când vrea El . Ceea ce primim în dar , este din mila dumnezeiască. "Alegerea credinţei este a noastră , dar să nu uităm şi de Alegerea Lui , poate cea mai importantă, chiar cea mai importantă. Dă-ne Doamne din darurile Tale şi nu ne lăsa să cădem în înşelăciune, în îndrăzneala cea fără de folos şi în trufie ! Amin !