[strajeru]

Sectarul: Noi socotim toate acestea: cădirea cu fum de tămâie, anafora, praporii, lumânările, ca pe nişte simple inovaţii care nu au temei în Biblie.
Preotul: Practicarea tămâierii cu fum de tămâie îşi are temeiuri biblice întemeiate şi întrebuinţarea ei în cultul Vechiului Testament nu o negaţi nici voi, sectarii. În Noul Testament se vede că între darurile magilor era şi tămâie (Matei 2, 11), precum şi prin alte mărturii se vădeşte continuitatea acestei practici (Filip. 4, 18).
Anafora îşi are originea în pâinile sfinţite ale punerii înainte din Vechiul Testament (Ieş. 25, 30; 29, 32–33; 40, 21; I Regi 21, 4–6; Matei 12, 3–4).
Praporii sunt icoane portabile care la diferite procesiuni sunt purtate ca semne de biruinţă, semnificaţia lor fiind asemenea steagurilor naţionale şi a emblemelor ţării: unitatea şi biruinţa; de obicei în fruntea lor este Sfânta Cruce.
Lumânările întrebuinţate în biserici sunt obiecte simbolice, atât prin componenţa lor (ceara de albine), cât şi prin funcţia lor de a produce lumină. Ele s-au întrebuinţat mai ales în vechime prin catacombele întunecoase, rămânând apoi – după modelul cultului din Vechiul Testament – obiecte liturgice de mare preţ. Luminarea lor simbolizează lumina conştiinţei, lumina adevărului, lumina harului sau pe Dumnezeu Însuşi, Care este lumină (Luca 2, 32; Ioan 1, 5; 8, 12; 12, 35–46; Apoc. 22, 5 ş.a.).
Deci, omule rătăcit, caută mărturii Biblice la trimiterile pe care ţi le-am arătat şi văzând că toate acestea au temeiuri Biblice bine întemeiate, nu mai rămânea la părerea ta ereticească care te duce la pierzare.