În prealabil postat de David_1859
Nu știu dacă mai e cazul să menționez, că preoții în genere, și în special ierarhii, dintre care unii au greutăți sau încrîncenări foarte mari de la a înțelege noțiunea de episcop, și-au arogat toate funcțiile, toate harurile, toți „talanții”, se cred aproape „proprietarii” lui Dumnezeu, că L-au luat ei în „proprietate” pe Dumnezeu, se cred niște cenzori absoluți necontând dacă împlinesc sau încalcă voia lui Dumnezeu, pretind o ascultare în dese rînduri absurdă și mîrșavă, de la supușii lor, evident, în fața altora se comportă efectiv ca niște slugi, inclusiv încălcând și în modurile cele mai flagrante voia lui Dumnezeu pentru a le face pe plac, pentru a se „aranja ei bine” cu chiriarhii lor, cu „zeii” lor, pentru care sînt dispuși să jertfească pe oricine (dintre cei care nu sînt „clienți”, evident), pe oricâți (tot dintre neclienți), orice, în orice condiții și la orice oră, ba chiar și fără vreo judecată, se execută efectiv ordinul implacabil, fără niciun discernămînt, sau pe bază de judecăți secrete, „consistoriale”, la care evident că nu se acceptă niciun argument al neclienților, inclusiv nici prezența la fața locului, și orice argument trebuie adus ca să „justifice” ordinele, inclusiv cele „satanice”, ale chiriarhilor (ale chiriarhilor „de deasupra Bisericii”, cum s-ar zice, din afara și de deasupra Bisericii), ale celor care au ingerințe dintre cele mai mîrșave, mai „satanice” și mai ilegitime, și de multe ori și ilegale, infracționale, în interiorul Bisericii Ortodoxe.
|