Patericul ne istorisește cazul unui călugăr pe care cei din jur îl considerau cam leneș în îndeplinirea obligațiilor sale și care, deși era pe patul de moarte, era vesel și cu inima ușoară. Întrebat de cei din jur dacă nu este îngrijorat de cele ce vor urma să se întâmple cu sufletul său, având în vedere viața pe care a dus-o, el le răspunde senin că, din toate, o poruncă nu a călcat-o niciodată: aceea de a nu judeca pe aproapele. Ca atare, el era încrezător în promisiunea pe care Mântuitorul ne-a făcut-o tuturor: "Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați."
Cât de ușor, în aparență, și-a câștigat mântuirea acel călugăr! Este însă atât de ușor să nu judeci și să ierți? Vedem în jurul nostru că mai simplu este a ține un post alimentar, chiar și unul mai aspru, dar că acest post, al minții, al cuvântului se ține foarte rar și cu multă strădanie.
|