vai celui ce nadajduieste in puterea lui
Cu cat vom fi mai siguri pe noi, cu atat sunt sanse mai mari sa cadem. Nu noi suntem cei care ne vom putea opune lepadarii, ci Duhul Sfant care locuieste in noi, prin Sfintele Taine, rugaciune si dragoste.
Legat de cei care si-au luat deja pasapoarte. Daca copii traiesc in America, iar mama, grav bolnava isi doreste sa'i mai vada o data, ce e de facut? Sa nu-si faca acei copii pasaport, ca "se leapada", sau sa isi faca, sa vina si sa indeplineasca ultima dorinta a memei lor? Parerea mea e ca dragostea trece peste toate, caci nu cade niciodata.
Nu cred ca un pasaport ma leapada de Hristos. Lepadarea trebuie sa fie constienta si asumata de bunavoie, ca sa aibe efect, adica sa impiedica de la mantuire. Altfel nu este lepadare.
Pana la punerea pe corp, nu vad nici o problema in a avea un act de care sa te folosesti in interes propriu. Abia punerea pe corp, in mod obligatoriu, constituie motiv de refuzare ferma si de mucenicie. Pana atunci sunt doar pasi, cum a fost si trecerea de la buletinul tip carnetel la cel de plastic.
Sunt lucruri pe care nu le putem opri. Important este ce facem la acel ultim pas, cand va trebui sa renuntam la tot sau sa acceptam lepadarea.
Ma iertati de gandesc gresit. Sunt gata sa-mi schimb parerea, atata timp vad ca cel care gandeste altfel decat mine este bland si cu chipul luminos (semne ale prezentei Duhului Sfant). Pacat ca cei care protesteaza nadajduiesc mai mult in efectele unui miting decat in puterea rugaciunii.
|