aici nu ma incumat sa discut ca e mult prea duhovnicesc shi adanc shi trist cand vine gLumea gLumii de se introneaza la loc sfant prin fiul pacatului... vai de copii shi tineri in ziua de azi shi de maine shi saptamana viitoare shi luna asta shi anul asta shi anii ashtia...
sa traieshti duhovniceshte ca shi cum nu ai mai prinde noaptea asta, ca shi cum pana seara ai muri shi urmeaza sa dai socoteala pentru mantuirea ta, pentru cat tzi-ai apropiat mantuirea, pentru cat de sincer shi cinstit shi nefatzarnic eshti, asha ceva ne invatza sf Antonie cel Mare, parintele monahilor creshtini caci era prevazut shi in vechiul testament monahismul caci nazareii erau un fel de monahi:
sfântul Ioan Botezatorul si Înaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga în pustie "gatiti calea Domnului",
de pe un site:
"Cunostinta cea bunã si lucrãtoare se naste prin înfrânare si iubire (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Nu-i nimic mai bun decât sa-ti cunosti neputinta si necunostinta (Sf. Petru Damaschin).
Om este acela care se cunoaste pe sine (Avva Pimen).
Se cunoaste pe sine însusi îndeosebi acela care se socoteste pe sine nimic (Sf. Ioan Hrisostom).
Nu e nimic mai usor decât sã te înseli pe tine nsuti si, înfumurându-te cu slavã desartã, sã te socotesti cã esti ceva, fiind nimic (Sf. Grigorie Teologul).
Vrei sa-l cunosti pe Dumnezeu? Cunoaste-te mai întâi pe tine însuti (Avva Evagrie Ponticul).
Cel ce s-a învrednicit sã se vadã pe sine este mai presus de cel ce s-a învrednicit sã vadã îngeri (Sf. Isaac Sirul).
Cine cunoaste pe Dumnezeu si se cunoaste pe sine nu învinuieste pe nimeni pentru pãcatele sale (Sf. Antonie cel Mare).
Calea spre cunostintã este neprihãnirea si smerenia, fãrã de care nimeni nu va vedea pe Domnul (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Cunostinta sporeste pe mãsurã ce fiecare se preface, intrând în unire cu harul îndumnezeitor. Într-o persoanã desãvârsitã nu va mai rãmâne loc pentru "inconstient". Totul va fi pãtruns de lumina dumnezeiascã (Sf. Simeon Noul Teolog).
Una este cunoasterea lucrurilor si alta cunoasterea adevãrului. Pe câtã diferentã este între soare si lunã, pe atâta e mai folositoare a doua decât prima (Sf. Marcu Ascetul).
Asa cum o albinã înteleaptã culege mierea din flori, astfel si tu, prin lecturã bunã, dobândeste-ti leac pentru suflet (Sf. Efrem Sirul).
Inima curatã aduce mintea în stare de a cunoaste pe Dumnezeu. Curãtia inimii este temeiul cunostintei noastre duhovnicesti (Sf. Simeon Noul Teolog).
Nu putem ajunge la adevãrata cunostintã, câtã vreme patima curviei zãboveste în ascunzisurile sufletului (Sf. Simeon Noul Teolog).
Pe cel ce se mândreste cu cunostintã, judecata cea dreaptã îl va pãrãsi (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Calea spre cunostintã este smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Necunoasterea este o orbire de bunãvointã a sufletului (Sf. Antonie cel Mare).
O bunã nestiintã este mai bunã decât o rea stiintã (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel care crede cã stie tot nu are dragoste (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Rãul se naste din nestiintã, iar binele care mântuieste sufletul este cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Cu cât se îngrijeste omul mai mult de cunostinta celor vãzute numai prin simtire, cu atât îsi strânge mai tare în jurul sãu nestiinta de Dumnezeu (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Atâta timp cât nu ne eliberãm de lucrurile din afarã de Dumnezeu, nu putem sã primim în noi cunostinta lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).
Cunostinta lui Hristos ne vine prin curãtia sufleteascã (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Dacã esti iubitor de învãtãturã, fã-te iubitor si de ostenealã. Cãci simpla cunostintã îngâmfã pe om (Sf. Marcu Ascetul).
Zidirea ne duce ca de mânã la cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
Din nestiintã se naste rãul, si sufletul, necunoscând pe Dumnezeu si binele, va iubi pãcatul si-l va înfãptui (Sf. Antonie cel Mare).
Nu te lenevi sã aduni cele folositoare din citit (Sf. Nil Sinaitul).
Bun este numai omul care-L cunoaste pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Nu este cu putintã a-L cunoaste pe Dumnezeu fãrã credintã (Sf. Ioan Hrisostom).
Mãrãcinii rãutãtii si nestiintei împiedicã cunostinta duhovniceascã (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Viata de aici e un somn adânc al nestiintei (Clement Alexandrinul).
Cunostinta fãrã faptele care urmeazã din ea nu e singurã, chiar dacã e adevãratã. Cãci fapta este întãrirea oricãrui lucru. Adeseori, din negrija pentru fapte, se întunecã si cunostinta. Cãci lucrurile a cãror împlinire a fost nesocotitã, s-au sters în parte si din amintire. Scriptura de aceea ne îndeamnã sã dobândim cunostinta lui Dumnezeu, ca sã-I slujim Lui cum se cuvine prin fapte (Sf. Marcu Ascetul).
Precum trupul, iesind din pântecele maicii, nu poate sã se hrãneascã, fiind încã nedesãvârsit, tot asa si sufletul, când iese din trup, dacã nu si-a agonisit prin bunã vietuire cunostinta de Dumnezeu, nu poate sã se mântuiascã sau sã se uneascã cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care, împãrtãsindu-se, cel curat rãmâne nemuritor (Sf. Talasie Libianul).
Sufletul care nu si-a agonisit cunostinta de Dumnezeu nu poate sã se mântuiascã sau sã se uneascã cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare)."
|