Elena78, ma intrebam ce varsta ai. Poate 30, daca 78 e anul nasterii.
Parintii ne iubesc si ne vor binele, trebuie sa intelegi motivele lor. Daca pana la varsta asta nu le-ai calcat cuvantul, nu ai avut parte de rebeliuni in adolescenta, te felicit. Inseamna si ca sunt obisnuiti sa iti dea sfaturi, iar tu sa le asculti. Cand te indragostesti, insa, multe nu mai conteaza.
Din cate spui, nu e asa simpla situatia. Daca il alegi pe el, iti vei schimba mult viata. Vei veni in tara, dupa el. Daca vei constata ca el s-a schimbat- (in 6 ani e posibil!) si nu va mai intelegeti, nu iti va fi prea bine. De aceea acum ai mai multa nevoie de suportul parintilor decat altadata. E un risc pe care ti-l asumi, alegi singura si va trebui sa fii destul de puternica sa suporti consecintele, bune sau nu.
As zice sa mai vorbesti cu parintii tai, sa le spui clar ca il iubesti, ca tu ai luat hotararea sa va faceti o viata impreuna, dar ca ai nevoie de suportul lor.
Sa vorbesti mai clar insa intai cu baiatul, ce parere are daca vii in tara fara niciun ban, fara zestre de la parinti, doar tu, sa incepeti o viata impreuna? Sau sa-i propui sa vina si el in strainatate.
Daca nu te simti destul de puternica sa iti iei viata in maini, e un semn de alarma la varsta asta, ar trebui sa cauti sa devii intai independenta financiar si mai sigura de ceea ce poti face fara ajutorul alor tai, dar sa ramai langa parinti pana atunci.
Asa zic si parintii mei: trebuia sa iau pe cineva bogat, cu studii, cu influenta (pile). M-am casatorit cu cel de care m-am indragostit. Nu ne e usor, dar nu regret. Parintii nu ne-au impiedicat, dar nici nu ne-au ajutat.
Ii apreciez pe parintii mei ca am primit educatia sa fiu cat mai independenta, chiar casatorita, sa ma pot descurca singura in caz ca ceva nu merge, sa am serviciul meu. Cinic, dar folositor, in ziua de azi. Asa ca te sfatuiesc sa il intrebi pe el ce ar zice daca vii doar tu, fara bani sau serviciu, sa vezi ce zice, dar sa te preocupe si aspectul acesta, sa nu depinzi de el.
|