Citat:
În prealabil postat de STEPHAN
Nu mi-am clarificat încă ce este o erezie și implicit un eretic . Știu că în principiu o erezie este o învățătură de credință greșită care periclitează mântuirea . Dar unde este granița între o eroare și o erezie ? Dacă cineva are o concepție greșită fără să-și dea seama se poate spune că acea persoană este eretică ?
|
Ereziile pana la Marea Schisma se impart in 2 grupuri:
1. Erezii din timpul biblic, de pe vremea Sfintilor Apostoli
2. Erezii din timpul patristic, de pe vremea sfintelor Sinoade Ecumenice si locale
Cateva exemple de erezii:
Neo\Nicolaismul,
Neo\Gnosticismul (sec. 1)
Montanismul (pepuzienii) (sec. II)
Ereziile Arianismului, (sec. III)
(modalismului sabelian și eunomianismul)
Macedonianism, (sec. III)
Nestorianism, (sec. IV)
Apolinarism, (sec. IV)
Monofizismul, (sec. V)
Origenismul, (sec. VI)
Monotelismul, (sec. VII)
Iconoclasmul, (sec. VIII)
Milenarismul,
Filetismul,
..................
Si lista poate continua etc etc
1. Deci in principiul ereziile sunt invataturi de credinta gresite/eronate care au fost combatute, (anatematizate) de Sfintii Parintii la cele 7 Sfinte Soboare Ecumenice
2. Sau invataturi gresite/eronate NOI aparute dupa incheierea celor 7 Soboare Ecumenice care ataca sau lovesc DOGMELE Bisericii Ortodoxe.
Pentru a-ti da seama de cele noi care au aparut dupa cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice trebuie sa cunosti foarte bine DOGMELE / DOGMATICA Bisericii Ortodoxe, pentru asta trebuie sa fii un crestin ortodox traitor si neaparat un teolog erudit care cunoaste foarte bine DOGMATICA.
Insa, numai un Sinod Ecumenic (a toata lumea ortodoxa) poate cadea de acord asupra a ceea ce poate fi condamnat si a fi considerat o EREZIE .
__________________________________________________ ________________
Si cum spunea cineva mai sus :
Erezia este abaterea de la dreapta credință, stabilită de Biserică (gr. haeresis =opțiune arbitrară). În trecut, ereziile au fost condamnate de către Sinoadele ecumenice și locale. În prezent, avem atât reînvierea vechilor erezii într-o formă nouă (ex.: milenarismul), cât și promovarea altora noi (ex.: mântuirea mormonă prin înscrierea numelor aleșilor în cartea vieții) sau preluarea unor concepții specifice altor religii, care, odată „creștinate”, devin eretice (ex.: reîncarnarea).