Cine sunt acei “sfinti” deosebiti care sunt zugraviti în icoane?
Ar trebui sa fie limpede ca gradul de sfintenie atribuit unei persoane sau unui obiect reprezinta gradul în care acea persoana sau obiect este diortosit lui Dumnezeu si slujirii Lui, adica, foarte simplu, gradul în care acea persoana participa la sfintenia lui Dumnezeu. De asemenea, putem întelege fara probleme ca sfintenia înseamna curatire. Scriptura ne spune ca omul a fost creat „dupa chipul lui Dumnezeu” dar acest „chip” a fost întunecat si pervertit în om din cauza pacatului, prin acumularea patimilor si prin folosirea nepotrivita a trupului în care acel „chip” trebuia sa salasluiasca. Pe scurt, întreaga persoana, trup si suflet, s-a dedat pacatului si senzualitatii în locul sfinteniei (consacrarii catre Dumnezeu) si prin urmare si-a pierdut starea originara de sfintenie.
Hristos a luat trupul nostru pentru a-l sfinti din nou, pentru a sfinti persoana întreaga, trup si suflet, pentru a reînnoi chipul si asemanarea lui Dumnezeu din sinul umanitatii. Hristos a netezit calea si ne-a aratat drumul. El a facut acest lucru posibil prin întruparea, viata, moartea, învierea si înaltarea Sa la cer. Ne-a poruncit sa fim desavirsiti precum precum si Dumnezeu desavirsit este (Matei 5:48); dar cum este posibil acest lucru? Omul nu poate atinge aceeasi desavirsire ca si Dumnezeu. Sigur ca nu, dar datorita lui Hristos, omul poate participa la desavirsirea lui Dumnezeu.
Atunci cum devine cineva sfint în acel fel deosebit? Urmind calea pe care a deschis-o Hristos prin Sfinta Sa Biserica, prin nevointa de a te curati si prin urmare de a te darui lui Dumnezeu într-un mod desavirsit si fara rezerve. Acest lucru presupune biruirea si smulgerea patimilor si dobindirea unei iubiri cu totul dezinteresate, pentru ca asta înseamna „asemanarea lui Dumnezeu”: iubire cu totul dezinteresata. O asemenea persoana devine cu adevarat smerita si prin urmare poate sa se împartaseasca de Dumnezeu si de cele mai înalte daruri ale harului dumnezeiesc care însotesc acest lucru. Acestia sunt oamenii despre care Hristos spunea „Lucrurile pe care le fac eu va face si el si mai mari decit acestea va face” (Ioan 14:12). Aceasta purificare desavirsita si daruire Lui Dumnezeu, aceasta înaltime a participarii la desavirsirea si sfintenia Sa, face o persoana sa fie „sfinta” în acel fel deosebit. Iar aceasta sfintenie se verifica prin împlinirea fagaduintei evanghelice: „lucrurile pe care le fac eu si mai mari decit acestea va face”. Acesti oameni se împartasesc de Hristos în acel mod deosebit pe care l-a descris Apostolul Pavel: „Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste în mine” (Galateni 2:20).
În relatie cu umanitatea, împlinirea fagaduintelor Vechiului Testament se dezvaluie în icoanele lui Hristos, ale Fecioarei Maria, a celor douasprezece praznice împaratesti si ale Cinei de taina, în vreme ce icoanele sfintilor descopera dovada împlinirii fagaduintelor Noului Testament. Pentru ca tot asa cum fagaduinta Vechiului Testament s-a împlinit în Hristos, tot asa fagaduintele lui Hristos din Noul Testament se împlinesc prin credinciosi, potrivit trainiciei fiecarui vas. Si cele mai trainice vase, sfintii, poarta în ei împlinirea desavirsita a fagaduintelor lui Hristos din Noul Testament. Icoanele lor dezvaluie acest lucru, pentru ca ele dau marturie, în cuvintele Scripturii ca „De se va curati cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de buna trebuinta stapinului, potrivit pentru tot lucrul bun” (II Timotei 2:21).