Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălășluindu-Se și Trup luând, a ieșit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Venit-a Întrupându-Se Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care Tatăl din pântece mai înainte de Luceafăr L-a Născut; și Cel Ce ține frânele Preacuratelor Puteri în ieslea dobitoacelor este Culcat; cu scutece este Înfășat, dar dezleagă legăturile cele cu multe împletituri ale păcatelor.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Prunc Tânăr din frământătura lui Adam S-a Născut Fiul și S-a dat credincioșilor. Acesta este Părinte și Domn al veacului ce va să fie și Se cheamă Înger de Mare Sfat. Acesta este Dumnezeu Tare, Care ține cârmuirea făpturii.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|