Despre legea duhovnicească, în 200 de capete (7)
[COLOR=black]133.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce se pocăiește așa cum se cuvine, e luat în râs [/COLOR][COLOR=black]de nebuni. Dar aceasta să-i fie semn de bună plăcere la [/COLOR][COLOR=black]Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=black]134.[/COLOR][COLOR=black]«Cel ce se luptă, se înfrânează de la toate»(1Cor.9,25) și [/COLOR][COLOR=black]nu se odihnește până nu va pierde Domnul sămânța din [/COLOR][COLOR=black]Babilon.[/COLOR]
[COLOR=black]135. Gândește-te că patimile de ocară sunt douăsprezece. Dacă iubești cu voia pe una din ele, aceea va umplea locul celor unsprezece.[/COLOR]
[COLOR=black]136. [/COLOR][COLOR=black]Păcatul este foc ce arde. Cu cât înlături materia, [/COLOR][COLOR=black]cu atât se stinge, si cu câț adaugi, va arde mai mult.[/COLOR]
[COLOR=black]137. [/COLOR][COLOR=black]De ai fost înălțat prin laude, așteaptă ocara. Căci zice: «Cel ce se înalță pe sine, umili-se-va»(Luc.14.2).[/COLOR]
[COLOR=black]138. [/COLOR][COLOR=black]Când vom lepăda din cuget tot păcatul de bună [/COLOR][COLOR=black]voie, vom lua lupta si cu patimile din obișnuință.[/COLOR]
[COLOR=black]139. [/COLOR][COLOR=black]Obișnuința, care o ia înaintea voii si a conștiinței, este amintirea fără de voie a păcatelor de mai-nainte. La cel ce [/COLOR][COLOR=black]se nevoiește, ea e împiedecată să înainteze până la patimă; iar [/COLOR][COLOR=black]la cel biruitor e răpusă până la momeală [/COLOR]
[COLOR=black]140. [/COLOR][COLOR=black]Atacul (momeala) este o mișcare fără imagini a [/COLOR][COLOR=black]inimii, care e prinsă îndată de cei încercați, ca într-o strungă.[/COLOR]
[COLOR=black]141. [/COLOR][COLOR=black]Acolo unde se ivesc chipuri în gând, s-a produs [/COLOR][COLOR=black]consimțirea. Căci mișcarea fără chipuri este un atac nevinovat. Câte unul fuge și de acestea ca bușteanul din foc; dar câte unul nu se întoarce până nu arde cu flacără.[/COLOR]
[COLOR=black]142. [/COLOR][COLOR=black]Nu zi: nu vreau și vine; căci cu siguranță dacă nu [/COLOR][COLOR=black]iubești lucrul însuși, iubești pricinile lui.[/COLOR]
[COLOR=black]143.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce caută lauda, e supus patimii și cel ce se [/COLOR][COLOR=black]plânge de necaz, iubește plăcerea.[/COLOR]
[COLOR=black]144. [/COLOR][COLOR=black]Gândul celui împătimit de plăcere oscilează ca o [/COLOR][COLOR=black]cumpănă. Aci plânge și se tânguiește pentru păcate, aci se luptă cu aproapele și i se împotrivește apărându-și plăcerile.[/COLOR]
[COLOR=black]145.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce cearcă toate și retine binele, va fugi pe [/COLOR][COLOR=black]urmă de tot răul.[/COLOR]
[COLOR=black]146. [/COLOR][COLOR=black]Bărbatul îndelung răbdător are multă cumințenie; [/COLOR][COLOR=black]asemenea și cel ce-și apropie urechea de cuvintele [/COLOR][COLOR=black]înțelepciunii.[/COLOR]
[COLOR=black]147. [/COLOR][COLOR=black]Fără aducerea aminte de Dumnezeu nu poate fi [/COLOR][COLOR=black]cunoștință adevărată. Căci fără cea dintâi, cea de a doua e [/COLOR][COLOR=black]mincinoasă.[/COLOR]
[COLOR=black]148. [/COLOR][COLOR=black]Celui învârtoșat la inimă nu-i folosește cuvântul [/COLOR][COLOR=black]unei cunoștințe mai subțiri, pentru că dacă nu e înfricat, nu [/COLOR][COLOR=black]primește durerile pocăinței.[/COLOR]
[COLOR=black]149.[/COLOR][COLOR=black] Omului blând îi folosește credincioșia, căci îl face să nu ispitească îndelunga răbdare a lui Dumnezeu si să nu se rănească prin neascultare deasă.[/COLOR]
[COLOR=black]150.[/COLOR][COLOR=black]Pe omul puternic să nu-1 mustri pentru slavă [/COLOR][COLOR=black]deșartă, ci arată-i viitoarea necinste. Căci în acest chip cel [/COLOR][COLOR=black]cuminte poate fi mustrat fără greutate.[/COLOR]
[COLOR=black]151.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce urăște mustrarea, se supune" patimii cu [/COLOR][COLOR=black]voia; iar cel ce o iubește, va lupta și cu obișnuința.[/COLOR]
[COLOR=black]152.[/COLOR][COLOR=black]Nu voi să auzi răutățile străine; căci printr-o [/COLOR][COLOR=black]asemenea voință de-a auzi se sapă și în ține trăsăturile [/COLOR][COLOR=black]răutăților.[/COLOR]
153.[COLOR=black]Dacă îți intră în urechi cuvinte urâte, mânie-te pe tine[/COLOR][COLOR=black]însuți și nu pe cel ce le grăiește. Căci dacă urechea e rea, [/COLOR][COLOR=black]rău e și cel care o poartă.[/COLOR]
[COLOR=black]154.[/COLOR][COLOR=black]Dacă cineva se nimerește între oamenii care [/COLOR][COLOR=black]grăiesc deșertăciuni, să se socotească pe sine însuși vinovat de [/COLOR][COLOR=black]asemenea cuvinte; chiar dacă nu are vreo vină proaspătă, are [/COLOR][COLOR=black]vreuna mai veche.[/COLOR]
[COLOR=black]155.[/COLOR][COLOR=black]De vezi pe cineva că te laudă cu fățărnicie, [/COLOR][COLOR=black]așteaptă la vremea sa ocară de la el.[/COLOR]
[COLOR=black]156. [/COLOR][COLOR=black]Necazurile de acum pune-le alăturea cu bunătățile viitoare, și nicicând descurajarea nu-ți va moleși nevoința.[/COLOR]
[COLOR=black]157. [/COLOR][COLOR=black]Când, pentru vreo binefacere trupească, lauzi pe [/COLOR][COLOR=black]vreun om ca bun, uitând de Dumnezeu, același om pe urmă ți [/COLOR][COLOR=black]se va arăta că e rău.[/COLOR]
[COLOR=black]158. [/COLOR][COLOR=black]Tot binele vine de la Dumnezeu după orânduirea [/COLOR][COLOR=black]Lui; și cei care fac un lucru bun sunt slujitorii Lui.[/COLOR]
[COLOR=black]159. [/COLOR][COLOR=black]Primește împletirea celor bune și a celor rele, cu [/COLOR][COLOR=black]gând egal; și Dumnezeu va netezi neegalitățile dintre lucruri.[/COLOR]
160.[COLOR=black]Neegalitatea gândurilor aduce schimbările stărilor [/COLOR][COLOR=black]proprii. Căci Dumnezeu a rânduit în chip potrivit ca să vie [/COLOR][COLOR=black]după cele de voie, cele fără de voie.[/COLOR]
[COLOR=black]161 întâmplările sensibile sunt puii celor inteligibile, [/COLOR][COLOR=black]împlinind cele cuvenite după voia lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=black]162.[/COLOR][COLOR=black]Din inima împătimită de plăcere, răsar gânduri si [/COLOR][COLOR=black]cuvinte spurcate. Iar din fum cunoaștem materia, care [/COLOR][COLOR=black]mocnește înăuntru.[/COLOR]
[COLOR=black]163.[/COLOR][COLOR=black]Zăbovește în cuget si nu vei osteni în încercări. Iar [/COLOR][COLOR=black]plecând de acolo, rabdă necazurile ce vin asupra-ți.[/COLOR]
[COLOR=black]164.[/COLOR][COLOR=black]Roagă-te să nu-ți vie încercare; iar când vine, [/COLOR][COLOR=black]primește-o ca pe a ta, nu ca pe una străină.[/COLOR]
[COLOR=black]165.[/COLOR][COLOR=black]Ia-ți gândul de la orice lăcomie si atunci vei putea să vezi uneltirile diavolului.[/COLOR]
[COLOR=black]166.[/COLOR][COLOR=black] Cel ce zice că cunoaște toate meșteșugurile diavolului, se dă pe sine ca desăvârșit, fără să știe.[/COLOR]
[COLOR=black]167. Când mintea iese din grijile trupești, vede, în [/COLOR][COLOR=black]măsura în care iese, lucrăturile vrăjmașilor.[/COLOR]
[COLOR=black]168.[/COLOR][COLOR=black]Cel purtat de gânduri, e orbit de ele. El vede [/COLOR][COLOR=black]lucrările păcatului, dar pricinile lor nu le poate vedea.[/COLOR]
[COLOR=black]169. [/COLOR][COLOR=black]Se poate întâmpla ca unul, împlinind pe față o [/COLOR][COLOR=black]poruncă, să slujească în ascuns patimei si pringânduri [/COLOR][COLOR=black]păcătoase să strice fapta bună.[/COLOR]
|