Citat:
În prealabil postat de Melissa
Chiar n-are rost sa mai discutam cu totii in contradictoriu pe aceasta tema.. Ca tot aia e..
|
Trebuia să spui asta înainte să aduci acest articol subiectiv și mistificator, care omite faptul că pacientul vede și persoane în viață ca fiind în acea lume ireală, sau vede figuri religioase specifice religiei sale (Iisus, mahomed, Krișna etc). Iar la pagina pe care ți-o recomandasem se arăta că vederea mesei de operație și celelalte nu corespund realității (cu unele excepții). Deci dacă în cele mai multe cazuri e vorba de imagini fără legătură cu realitatea, înseamnă că aceste experiențe nu sunt percepții ale realității ci vise sau halucinații. Iar faptul că au fost și cazuri rare când au corespuns imaginile cu realitatea sunt excepții care confirmă regula.
Ce e mai important e însă aspectul duhovnicesc. Scriptura și Părinții ne avertizează să nu credem în vedenii, vise, deci nici în astfel de experiențe nu trebuie să credem. Trebuie să judecăm rațional lucrurile: acest tip de trăiri nu au nici un sens moral, dimpotrivă, unul imoral, îndemnător la delăsare, la abandonarea responsabilității. Respingerea lor păstrează omul în smerenie dar acceptarea lor duce la exacerbarea mândriei (așa cum vedem și la cei de pe forum care pretind că au avut așa ceva), la fel cum se întâmplă și la acceptarea viselor și vedeniilor ca fiind de la Dumnezeu. Este binecunoscut că diavolii iau chip de îngeri, de sfinți sau chiar chipul lui Hristos (iar în alte religii iau chipurile figurilor lor mitologice) și se arată în vis sau în stare de veghe amăgind oamenii pentru a-i împinge la mândrie. Asta e o temă importantă în scrierile ascetice, cum ar fi Patericul:
PENTRU MULTE FELURI DE NALUCIRI SI INSELACIUNI DIAVOLICESTI, CU CARE AMAGESTE SI INSEALA VRAJMASUL PE MULTI, VRAND CA SA-I SMINTEASCA DIN CALEA MANTUIRII, SA-I DEPARTEZE DE DUMNEZEU SI SA LE FIE IN ZADAR OSTENEALA LOR
Vezi și cartea părintelui Cleopa,
Vise și Vedenii False.
Dar și în afara Tradiției bisericești, pe cale logică, putem înțelege că aderarea prin credință la astfel de fenomene reprezintă un act de idolatrie și de auto-amăgire. A da semnificații propriilor percepții nu diferă de atitudinea celor ce ascultă de vocile din capul lor sau de alte halucinații.