Citat:
În prealabil postat de delia31
Mie nu mi-e prea clar. Din celalalt topic pe care l-ati deschis, cel despre trasaturile trupurilor inviate, reiese ca latura materiala a omului va fi deplin covarsita de duh. Nu e o antinomie ca un trup pnevmatizat sa mai sangereze si dupa uluitoarea metamorfoza pe care o provoaca Invierea?
Inteleg ca ranile inca mai pot fi sesizate, dar sa mai si sangereze?
|
Bineinteles ca nu.
Este o discutie delicata ce poate usor devia... facand evident bucurie celui rau ce vrea dezbinare si moartea omului.
Trupurile inviate sunt pnevmatizate "caci la inviere vor fi toti ca ingerii din ceruri" (Marcu 12,25).
Hristos Iisus, Domnul si Dumnezel nostru a inviat din morti cu trupul pe care il avea luat din Maica Domnului, Pururea Fecioara Maria si cu care a patimit, insa dupa inviere trupul este pnevmatizat (induhovnicit) nu mai are nevoie de nutritie, odihna etc.
Domnul a mancat dupa inviere (Luca 21) nu pentru ca trupul sau mai avea nevoie de nutritie, ci pentru a-i incredinta pe ucenici ca a inviat in trup (caci doar trupul se poate nutri cu mancare, sufletul nu).
Evident ca din acest trupul inviat al Domnului nu lipseste sangele, insa de aici si pana la a cugeta ca ranile nu ii erau vindecate si din ele curgea sangele... e un drum lung, ce poate usor duce la gandul de imperfectiune si durere, ceea ce ar constitui doar bucuria celui rau.
Consider ca trebuie sa dam dovada de pietate rationala, duhovniceasca, intrucat in bucuria invierii Domnului nu este nici o urma de durere. (Trupul inviat al Domnului nu mai este tinut de afecte, implicit nu mai cunoaste durerea, mai bine zis durerea nu se mai poate atinge de EL). Desigur ca semnele ranilor videcate (de inviere) exista, insa retinem ca doar semnul ranii trecute si vindecate este, nu si insasi rana.
Sfantul Toma a spus "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui... " (Ioan 20), nu a spus "rana" ci "semn" al ranii vindecate.
Consider ca nu are rost sa mai lungim mult cuvantul...