Iata ce scrie Konstantinos Yannitsiotis in cartea sa Langa Parintele Porfirie:

Iubire si violenta

M-a preocupat intotdeauna problema spinoasa a relatiei dintre iubire si violenta. Pe de o parte, iubirea, asa cum o traiau si o propovaduiau Hristos si toti ucenicii Sai credinciosi, iar pe de alta parte, violenta, sub toate formele sale, intre cetateni si intre state.

L-am intrebat pe Parintele care este parerea sa despre acest subiect. Iar el mi-a raspuns: "Lucrurile sunt incurcate". Si a continuat spunandu-mi o parabola: "Era odata pe un munte o manastire in care calugarii vietuiau in pace. Intr-o zi insa au navalit talharii, au intrat plini de furie in biserica manastirii, iar capetenia lor a cerut sa-l vada pe staret. Un batran i-a dat de veste, iar el, care deja se afla in Altar, a rugat pe capetenia talharilor sa astepte putin, pana ce-si va termina treaba. A ingenunchiat inaintea Sfintei Mese si a prins a se ruga fierbinte lui Hristos, cerandu-I sa-i mantuiasca din acea primejdie.

In acest timp capetenia talharilor privea picturile de pe peretii bisericii. Furios cum era, i-a atras atentia icoana Judecatii de apoi si mai ales a balaurului cel cumplit, care scotea flacari pe gura si-i inghitea pe cei osanditi. In clipa aceea staretul a iesit din Altar, iar capetenia, indata ce l-a zarit i-a zis taios: "Imi vei da imediat tot tezaurul manastirii, cai altfel, va spintecam pe toti. Mai intai insa, vreau sa-mi explici ce infatiseaza aceasta pictura". Staretul, care continua a se ruga in taina, i-a explicat ca, de o parte este Hristos care-i ia cu El in Rai pe cei drepti, iar de cealalta parte diavolul-balaur, care-i inghite pe pacatosi in cuptorul iadului. "Cine sunt acesti pacatosi?", a mai intrebat capetenia talharilor. Staretul i-a raspuns: "Sunt cei ce fura, ucid, injura, necinstesc; toti cei ce fac raul". "Adica si eu voi merge tot in iad?", intreba acela nelinistit. "Dupa cum se vede, ii zise staretul, intr-acolo te indrepti". "Si nu pot scapa nicicum de iad?", a intrebat acela. "Ba da", i-a raspuns staretul. "In ce fel?". "Sa te pocaiesti pentru pacatele tale, sa te spovedesti, sa te impartasesti si sa te lupti sa nu mai faci raul si sa faci binele". "Unde pot face acestea?". "Aici, in manastire". Atunci capetenia talharilor s-a intors deodata spre talharii ce-l insoteau si le-a zis: "Eu o sa raman aici". Au plecat dar talharii, iar capetenia lor s-a spovedit staretului care l-a facut calugar ucenic si i-a dat canon sa nu faca nimic fara a intreba pe un calugar batran, langa care sa faca ascultare.

Intr-o zi l-a trmis impreuna cu alt calugar sa taie lemne pe munte si sa le aduca la manastire, pentru iarna. Au pornit cu un animal, au ajuns la munte, au taiat si au incarcat lemnele, insa n-au apucat sa porneasca si deodata le-au iesit inainte niste talhari care le-au luat animalul cu lemnele si i-au batut. Calugarul ce fusese capetenie de talhari s-a maniat, insa, mai inainte de a face ceva, l-a intrebat pe celalalt calugar: "Ce zic cartile sa facem acum?", iar insotitorul sau i-a raspuns: "Nimic. Legea lui Hristos zice ca , daca cineva te palmuieste, sa-i intorci si celalalt obraz". Plecara, asadar, hotii cu prada, si plecara si calugarii batuti si cu mainile goale. Cand i-a vazut, s-a intristat staretul, insa n-a spus nimic. Dupa cateva zile, i-a trimis din nou la munte dupa lemne, insa cu alt animal si s-a intamplat acelasi lucru. Staretul cazu pe ganduri, caci nu stia ce sa faca. Insa, fiindca era foarte frig, cu greu gasi un al treilea animal si-i trimise iar la munte. In clipa cand se pregateau sa se intoarca cu animalul incarcat, apar iar aceiasi talhari, le iau animalul si incep a-i bate. Mania calugarului ce fusese capetenie de talhari crestea intr-una, insa-l intreba din nou pe celalalt calugar: "Zi repede, ce spun Sfintele Scripturi sa facem". Iar acela-i raspunse: "Nimic, Legea lui Hristos spune ca trebuie sa-i rabdam si sa-i iubim pe dusmanii nostri". Calugarul ce fusese capetenie de talhari nu fu multumit si-i zise: "Ia gandeste-te bine, nu mai exista in Sfintele Scripturi, texte care sa spuna si altceva?". Iar calugarul ii raspunse: "Pai, exista Vechiul Testament, cu Legea lui Moise".
"Si ce zice aceasta lege?". "Zice: Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". "Asta e o lege buna", striga talharul calugarit si, dandu-i un pumn unui talhar, il tranti jos. Ceilalti talhari l-au privit uimiti. Atunci si-a desfacut rasa si si-a aratat pieptul puternic. "Stiti voi cine sunt eu?" le spuse talharilor infricosati. "Sunt cutare vestita capetenie de talhari, care m-am facut calugar. Daca nu vreti sa va fac praf pe toti, lasati acest animal incarcat si sa faceti ce-oti face sa ne aduceti inapoi si celelalte doua animale furate". Talharii au facut intocmai cum le-a poruncit. Indata ce-i vazu, staretul s-a inchinat uimit si a dat slava lui Dumnezeu. Atunci, talharul calugarit ii zise: "Nu-l slavi pe Hristos, sfinte starete, ci mai bine slaveste-l pe Moise. Caci cu Legea lui Moise am adus inapoi toate cele furate, fiindca, de-am fi mers inca dupa Lege lui Hristos, iar ne-am fi intors batuti si fara nimic".

[...]am tras concluzia ca Parintele a vrut sa-mi spuna ca folosirea iubirii si a non-violentei in relatiile cu dusmanii, presupune sfintenie, asa cum avea staretul [...] in vreme ce, pentru capetenia de talhari ce devenise calugar, care nu ajunsese inca la sfintenie, folosirea Legii lui Moise, era un rau necesar.