Citat:
În prealabil postat de Fani71
1 Petru 2, 16: 16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
|
Pentru un ateu acest verset poate aparea ca un paradox. Daca te schimbi din rob al pacatului in rob al Lui Dumnezeu, adica al Binelui, nu inseamna acest lucru o negare a libertatii?
Ca un prim comentariu propriu, cred ca insasi schimbarea din starea implicita de rau in starea de bine care se face numai si numai de bunavoie este o exprimare personala a libertatii de a alege intre moarte si viata, intre propunerea Lui Hristos de a trai asemenea Lui si propunerea celui rau de a exista negandu-L pe Dumnezeu.